„Întreaga stradă Miko Imre era o aberație, o fundătură. Îmi amintesc de acel bloc (cel de la nr.14, n.red.), care e în lucru de mult timp; șantierul arăta jalnic, cu armăturile pe afară. Ca în Cairo sau ca în Kuweit. Deși în Kuweit au început să mai înăsprească regulile. În Cairo sunt blocuri lăsate în stadii din acestea, nefinalizate, ca să nu se plătească impozite”, spune un arhitect clujean, care a lucrat la un proiect în zonă. Chiar şi aşa, blocuri s-au proiectat şi s-au mai construit.

Este vorba despre strada pe care unul dintre așa-zișii „dezvoltatori imobiliari” de Cluj și-a permis să construiască și să vândă apartamente într-o clădire nefinalizată și autorizată ca imobil de birouri. Despre caz, citiți mai multe aici:

Post #Colectiv. Oficial: blocurile constructorului „penal” de pe Miko Imre erau autorizate ca imobile de birouri. Și s-au vândut ca locuințe

Pe acum celebra stradă am făcut și noi o vizită, ca să vedem o sinteză de Cluj urbanistic, în noiembrie 2015. Ce vede un trecător/vizitator?

Prima provocare: cum ajungi pe această stradă? Din Calea Turzii, destul de simplu, e cu legătură directă. Dacă ai nimerit cumva pe o stradă paralelă însă, nu e sigur că ceea ce pare o alee/un drum de pământ/ posibilă fundătură te leagă de strada căutată. Nu toate arterele au la Cluj legături cu alte artere- „surori”. Cel mai sigur: intrăm din Calea Turzii.

Prima bucată de stradă e rezonabilă. Suntem încă în aria hotelului Gala, există o bucățică de asfalt. Apoi începe strada care arată ca alte străzi de proaspete extensii imobiliare ale Clujului. Aici, se știe, în practica locală, mai întâi fiecare își face casa/blocul, apoi, cândva, la un moment dat, apar și drumurile urbane. Miko Imre nu face excepție de la această practică. Aşa că avem următoarea mostră de infrastructură de arteră de oraş în Cluj – 2015: pietriș, drum de pământ, o gură de canalizare, prost acoperită cu o „roată” ruginită. „Păi aici se circulă cu jeep-ul, uite, toţi au jeep-uri! Te descurci şi fără asfalt”, e una dintre „explicaţiile” pe care le primeşti la o plimbare pe str. Miko Imre.

De o parte a străzii se înșiră, înalte și puse unul lângă altul, apoi unul în spatele altuia – blocuri. Zeci de apartamente, în câte un ansamblu. Sute, în total. Mai „proaspete” sau mai vechi, majoritatea locuite. Există, la unul dintre ele, chiar și un fel de loc de joacă pentru copii. Îngust, mititel și blocat de gard de sârmă. E plin: micii locuitori ai noilor extensii ale Clujului l-au populat rapid. De cealaltă parte, alt fel de lume: aici sunt case, mai mici sau mai mari, dar, oricum, cu unul sau două niveluri. Între blocuri și case, pe ambele șiruri de rezidențial clujean mai vezi câte un loc verde – potențial teren de construcții. E împrejmuit de garduri de sârmă şi câteva şiruri de sârmă ghimpată. La un parter de bloc a apărut un magazin. La deja câteva sute de apartamente, cineva a sesizat că e nevoie şi de servicii aferente locuirii. Măcar un magazinaş.

După șirurile de blocuri, dublate de case, la câțiva pași de mers pe stradă, se vede șantierul problemă. E împrejmuit de un foarte „urban” gard de lemn. Are deja trei-patru etaje și se lucrează. Lângă şantier (imediat lângă, ceva mai în spate faţă de stradă) se află celălalt bloc, al aceluiași „dezvoltator”: aici se locuiește deja, se văd antene parabolice, rotunde și albe. Asta deși chiar și fațadele sunt încă în lucru, iar clădirea a fost construită ca fiind imobil de birouri.

Peste drum – o clădire gri și lunguiață adăpostește o sală de „gym”. Ceva mai încolo găseşti un atelier auto.

Curge şi o apă pe aici, dar e departe de a fi valorificată şi nu pare să fi primit vreun strop de preocupare pentru a fi amenajată ca spaţiu de agrement.

Te plimbi printre porţiuni de blocuri-lângă-blocuri şi apoi pe lângă alte porţiuni de verde, plantaţii şi foste plantaţii; ai uneori impresia că eşti într-un super-aglomerat oraş, încă în lucru, printre mormane de pământ şi încă fără drumuri urbane şi, alteori, ţi se pare că eşti la ţară ori prin vreo livadă uitată. Nu e foarte clar unde te afli.

Din loc în loc dai de câte o parcelă încă neconstruită, de câțiva pomișori care amintesc de o cândva livadă și, mai sus pe stradă – o mică pepinieră, alături de o casă cu terase mărginite de sticlă.

De aici se vede oraşul, dar şi spaţiul verde cu pomişori, precum şi strada care amestecă blocuri (legale şi ilegale) şi case (mari), sală de „gym” şi atelier auto, cu şi fără drum. Şi doar câţiva paşi mai sus se află o casă de final de drum. Şi o poartă care se deschide doar dacă eşti proprietar sau prieten de proprietar. Capăt de drum, strada e închisă.

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.