FOTO „Jurnal” de călătorie. Doi clujeni, drumuri europene pe biciclete şi vârful Mont Blanc, pentru taberele unor copii bolnavi
ActualitateSocialTop News by Kristina Reştea - sept. 06, 2017 1 1153
Doi clujeni tocmai au anunţat că au ajuns pe Mont Blanc, după ce au pedalat sute de kilometri prin Europa. Aventura sportivă a fost însoţită de un scop caritabil: strângerea de fonduri pentru asigurarea costurilor de tabără pentru copii cu diabet, artrită juvenilă şi boli oncologice din Tabăra Yuppi, organizată în Mureş de o asociaţie din Cluj.
Doi clujeni membri de club sportiv – Alpar Katona şi Zoltan Szenasi – şi-au propus să pedaleze 1800 de kilometri şi să urce vârful Mont Blanc. Acţiunea sportivă s-a concretizat într-o campanie pentru strângerea banilor care să acopere costurile pentru una din cele patru sesiuni de tabere Yuppi din acest an – adică o tabără pentru 30 de copii. După 18 zile de drumuri, marţi echipa a anunţat: „Am ajuns!!!! În sfârşit suntem pe Mont Blanc, deasupra Europei 🙂 Sentimentul e copleşitor, e apogeul aventurii Yuppiride!”, au transmis cei doi pe pagina de socializare Facebook. Evenimentul Yuppi Ride e organizat de Asociaţia Clubul Sporturilor Montane Rupicapra, pe care o reprezintă cei doi tineri. Potrivit traseului anunţat, aceştia au pornit la drum chiar din tabăra de la Şăulia, acolo unde se desfăşoară taberele Yuppi, către Chamonix, pe biciclete. Drumul de sute de km prin cinci ţări europene, pe biciclete, a avut ca destinaţie localitatea Chamonix, de unde a pornit escaladarea vârfului Mont Blanc.
După a 19-a zi de traseu, cei doi au dat vestea că au reuşit să urce pe Mont Blanc. „Şi cu asta realizez un vis vechi, acela de a veni cu bicicleta până în Chamonix şi pe urmă escaladarea vârfului unde s-a născut alpinismul. Ieri -day 18- am urcat până la refugiul Tête Rousse (3164m) de unde am pornit azi dimineaţă la 2:30 spre Mont Blanc (4810m). Am avut noroc cu o vreme deschisă, Luna plină ne-a luminat calea şi la 5 ore de mers, dimineaţa la 7:30, am ajuns pe vârf. Pentru mine acest proiect, pe lângă aura de aventură personală, înseamnă şi şansa de a contribui şi a ajuta Tabăra Yuppi prin promovare şi strângere de fonduri care asigură gratuitate în tabere pentru copii bolnavi de diabet, artrită şi cancer”, a precizat Alpar Katona.
Înainte de plecare, Alpar a povestit pentru Actualdecluj.ro despre impactul pe care l-a avut pentru el vizitarea taberei din Mureş. “Eu am fost pentru prima dată acolo în 2016 şi când i-am cunoscut pe copii, pe voluntari a fost ceva special, asta ne-a motivat şi mai mult să continuăm. Mă aşteptam să văd copii bolnavi, chiar aveam emoţii pentru impactul pe care vizita îl va avea asupra mea. Dar acolo am întâlnit multă bucurie. Da, sunt copii bolnavi, dar atmosfera din tabără e una de veselie”, a povestit Alpar. “Taberele sunt gratuite pentru toţi copiii, iar ei ajung acolo printr-o reţea de medici, la recomandarea medicilor. Lucrurile se fac profesionist, iar asta ne-a dat încredere să continuăm cu această campanie. Sunt mulţi copii bolnavi care îşi acceptă greu boala, care se integrează greu şi atunci medicul poate să le recomande o astfel de experienţă, în care învaţă să se integreze, să socializeze, să trăiască cu boala; e un loc unde pot să îşi dea şi mai bine seama că boala nu e sfârşitul vieţii”, spune Alpar Katona. Numărul voluntarilor e aproape egal cu cel al copiilor, iar aceştia beneficiază şi de atenţia unor medici profesionişti care vin în tabere, a aflat “fundraiser”-ul. Acesta a povestit şi despre activităţile de care au parte micuţii: caiac, terapie cu animale, căţărare.
Din campanie au mai rămas două zile, iar pe pagina de strângere de fonduri , datele arată că s-au adunat deocamdată 27.224 de lei din totalul anunţat ca target de 35712 lei.
Din tabăra Yuppi:
Sursa foto: Yuppi
Donatorii, susţinătorii sau, pur şi simplu, curioşii, au putut urmări traseul celor doi prin intermediul unui „jurnal online”, pe care cei doi sportivi l-au actualizat de pe drum.
Vă redăm câteva pasaje din notiţele publicate pe parcursul călătoriei, alături de imagini postate pe blogul Asociaţiei Rupicapra:
Drumul a început în 18 august, la Săulia, locul de desfăşurare a taberelor.”Saulia- Lunca Ariesului 86 km. A fost o zi plină cu soare, mai ales că am plecat doar pe la ora 14:00 din tabara Yuppi. A fost cald, dar chiar şi aşa, parcă nu atât de cald pe cât ne-am aşteptat. Nu am uitat nici o clipă că suntem în România… am numărat 5 depăşiri cu noi pe contrasens, iar de câteva ori ne-au fugărit căţei scăpaţi din curţi. Şi toate astea pe o porţiune de aproximativ 20 km din traseul primei zile. Am găsit apă foarte bună la un izvor pe marginea şoselei şi am ridicat tabăra într-un loc frumos pe marginea Arieşului. Înainte de masa am făcut o baie în râu”, a notat echipa în „jurnalul” online.
Ziua 4, în Kecskemet- Balaton Kenese- cu traseu de 144 km e descrisă ca fiind „încă o zi grea în Ungaria”. „Traversarea pustei e mai dificilă decât credeam. Vântul şi drumurile ultra aglomerate şi de proastă calitate sunt factorii principali care îngreunează înaintarea. A trebuit sa deviem ruta iniţial plănuită, să ocolim arterele foarte circulate. Astfel am dat de drumuri liniştite cu peisaje superbe şi putin circulate, dar care au lungit practic traseul iniţial. Iar vântul… bătea din faţă… Asta e, dacă mergem spre vest”, au notat cei doi de pe drum.
Ziua 7 a venit cu surpriza unor peisaje de excepţie, potrivit călătorilor. „Bruck-Schladming- 150km 1400m+ Poate că nu este adevărat, dar eu aşa simt, că azi am văzut cele mai frumoase peisaje din viaţa mea. După o căţărare epică şi o coborâre pe măsură, am intrat într-o vale ca din poveşti. Pereţi uriaşi, cascade, lacuri, poieniţe cu flori şi cerul albastru. Incredibil de frumos. Sate mici de munte absolut fenomenale. Mii de flori şi totul într-o armonie perfectă. Pe la jumătatea drumului am descoperit o pista de bita care ne-a condus până am „descalecat””, povesteşte Zoltan. „Drumurile de bicicletă pe care am navigat au străbătut mici sate şi localităţi de o sensibilitate extraordinară, nimic nu pare lăsat la voia întâmplării. Toate clădirile şi toate culorile se îmbină perfect şi armonios”, a completat şi Alpar.
Ca să vă faceţi o idee, câteva imagini surprinse de echipa de ciclism:
În ziua 10, cicliştii notează că au parcurs 110 km şi au ajuns în Elveţia. „Asta înseamna munţi înalţi, peisaje frumoase, urcare multă şi vreme capricioasă. Din 110 km am urcat aprox 70, restul a fost coborâre. Mi-am depăşit şi recordul de altitudine atinsă cu biţa. Fluelapass 2383 m. Aici ne-a întâmpinat o atmosferă cu adevărat montană, cu rafale de ploaie şi vânt. Ne-am şi ascuns vreo 15 minute, într-o mică anexă a unei clădiri dezafectate. Sus, în pas, a izbucnit din mine o poftă nebună de jamsession, aşa că am cântat ca un nebun pe malul unui lac superb”, a povestit Zoltan.
Echipa de suport
Ziua 12 a fost ceva mai dificilă, povesteşte în continuare Zoltan. „Am plecat de dimineaţă din Andermatt şi spre seară am ajuns în Susten. În total 110 km cu 1300 m diferenţă de nivel pozitiă. Cred că este ziua care a ieşit în evidenţă încă din momentul în care am conceput proiectul. Şi anume ziua în care vom trece peste Furkapass. De fiecare dată când m-am gandit la acest moment m-am emoţionat. Am ştiut din anii de alpinism că este o trecătoare extrem de „epică”. Am plecat târziu din tabără, dar vremea era perfectă, poate puţin cam caldă. Dupa vreo 7 km de plat a urmat marea urcare. Muşchi încordaţi la maxim, transpiraţia curgea incontrolabil de pe frunte, cea ce m-a enervat la maxim, fiindcă nu mai vedeam prin ochelari. Frumuseţea peisajului şi intensitatea momentului însă m-a motivat foarte mult şi căţărarea s-a terminat neaşteptat de repede. Sus, în sa, viaţa era in toi. Multă lume ieşise la aer curat şi la admirat priveliştea. Coborârea a fost năpraznică, am zburat cu peste 71 km/h. Apoi km lungi de coborâre uşoară cu câte o urcare scurtă. Cu cât intram mai mult în vale, cu atat temperatura era mai mare. Pe la ora 16 erau deja 34 C°. Eram prăbuşit şi începeam să îmi pierd avantul. Echipa de suport m-a readus la viaţă însă cu Red Bull şi multă voie buna. Am pedalat pana seara în arşiţă, dupa care, ca răsplată, am facut baie intr-o piscină cu apă rece”, povesteşte ciclistul.
În cea de-a 13-a zi de traseu, echipa a ajuns în Chamonix. Veste anunţată cu mai multe semne de exclamare. „Da, pentru noi 13 a fost cu noroc. Yuppi Ride a mers aşa de bine că am reuşit să ajungem cu o zi mai repede decât era plănuit. E drept că iniţial plănuisem să petrecem o zi în zona Zermatt pentru o aclimatizare, dar am „fugit” de ploaie către Chamonix. În ziua 13 am parcurs ultimii 98 de km până la Chamonix. Dar pentru asta am muncit din greu. Ultima urcare a fost extrem de lungă şi ne-a stors şi ultima picătură de energie. But we made it!! La ora 16 am intrat în Chamonix. Ne-am întâlnit cu colegii de club şi prietenii noştri care mâine vor concura la probele UTMB. Între timp, urmărim cu îngrijorare prognoza meteo. Se anunţă vreme foarte ploioasă, iar sus e zapada. Încercăm să găsim o „fereastră” pentru ascensiune…dar planurile par să ni se năruiască. Vedem cum facem….”, anunţa echipa.
În ziua 17, bicicliştii-alpinişti au aflat de la biroul de turism din Chamonix că ziua de 5 septembrie e cea mai bună zi pentru a merge pe vârful Mont Blanc. După acest moment, vremea urma să se strice.
Aşa că cea de-a 18-a zi a Yuppiride a început cu pregătirea echipamentului pentru Mont Blanc. „Am plecat pe la prânz din Les Houches către cabana Tête Rousse, la 3167 m altitudine. „Dragilor, e super fain aici în Alpii Francezi. Tocmai am plătit 18 Euro pentru 5 litri de apă plată. În cabană nu este apă deloc. Asta e, plăteşti scump dacă nu-ţi aduci Primusul să-ţi topeşti apa din zăpadă. Ziceam să vin şi eu în stil „vestic”, aşa…light. Aici si „luxul” de a bea apă se plăteşte scump. Apropo, o felie de lămâie costa 1 Euro”, mai notează sportivii români.
Dar… orele următoare au adus mai aproape vârful Mont Blanc.
[…] FOTO „Jurnal” de călătorie. Doi clujeni, drumuri europene pe biciclete şi vârful Mon… […]