Închide

FOTO Cafeneaua cu nimicuri, „construită” de la Negreni

ActualitateDin județReportajTop NewsUncategorized by Actual de Cluj - oct. 11, 2015 0 1288

Vin spre tine valuri de: schiuri, lămpi „retro” cu picior („Am dat pe ea 550 de lei”), pantofi în pungi transparente, o frapieră purtată demn, ca pe un trofeu. Asta după un drum lung şi o parcare la un kilometru de celebrul târg, pe drumul național, păzită de un cocoș al riveranilor din sat.

Apoi urmează raiul vechiturilor: hectare întregi cu munţi de haine (second hand, chinezisme de piaţă Mărăşti sau de prin garderobe stylish), saci de jucării, animăluţe care îţi zâmbesc din grămezi triste printre noroaie, „antichităţi” mai mult sau mai puţin antice, laptopuri şi cuţite, radiouri vechi sau iPod-uri depăşite, cărţi îngălbenite şi discuri cu Marius Ţeicu şi Ştefan Hruşcă. Mai ales că se apropie perioada când – nu-i aşa? – leru-i ler.

„Incredibil cât de multe lucruri inutile! Aici e minunat”. Avem concluzia încă de la început. Mai facem câţiva paşi prin târgul de la Negreni (aici e „raiul vechiturilor”, sigur v-aţi dat seama) şi avem următoarea scenă: un proprietar de localuri din Cluj şi un designer de localuri (foarte populare) din Cluj urcă în maşină o oglindă uriaşă. Aşa că e destul de limpede: ce poţi să faci cu incredibil de multele lucruri inutile acasă, dar pe care sigur le-ai lua cu tine. Da: le-ai aduna într-o cafenea prietenoasă.

 

E mult prea mare. Nu mai găsești porțelanurile care ți-au plăcut. E concluzia unei soții a unui arhitect clujean care conduce facultatea de profil din Cluj.

Ce a aruncat Europa la gunoi, românii gabori sau cei plecați la muncă prin orașele Europei s-au îngrijit să le aducă acasă. Și să scoată și profit din lucrurile nefolositoare. 3 lei costă un șirag de mărgele de lemn spoite cu roșu. Un comerciant ne explică potențialul acestora când vrei să te târguiești: „Nu-i scump. Că pe astea le recondiționezi, le pictezi și la Cluj le vinzi cu 50 de lei”.

Se cumpără și la lumina farurilor sau a lanternelor. Ce? Teniși de firmă. Aduși de la Paris și achiziționați pereche cu pereche. Tocmeala pentru minunile parisiene e deja stabilită de comerciant. „La Oser în Cluj le vând cu 50. Aici sunt 45. Lei. Ce-i aia, 10 euro pe un produs de firmă? Eu le iau cu 3 euro. Trebuie să câștig și eu ceva. La piața de vechituri din Cluj vând de 3000 de lei pe zi și intrarea e 1 leu. Aici am ajuns de la 17.00, am venit prost. Dar am studiat deja piața. La târgurile astea să mergi nu ieși în profit. Că trebuie să plătești și intrarea. Apoi poate plouă. Aici la Negereni plătim pe toate zilele 300 lei. Dar deschid magazin în Cluj-Napoca. Eu lucrez la o piața din Paris. De acolo iau papucii. O să fim cu magazin la Cluj, că numai așa ieși în câștig”, e filosofia de antreprenor de vechituri.

După un tur al infinitelor nimicuri, după câteva ore în care nu apuci să vezi decât poate un sfert din „infinit”, echipa Actualdecluj.ro propune o sinteză de nimicuri pe care le-ar duce într-o cafenea de scris şi citit ştiri şi poveşti:

Am aduce:

Un gramofon, un saxofon, o maşină de scris (desigur!), o crosă de golf, o cutie cu vederi scrise de alţii (prin care să răscolim, din când în când, să vedem ce îşi povesesc, în scris, oamenii plecaţi). Păpuşi vechi – nu! Cu siguranţă nu! Rame vechi pe care să le ornăm cu pietricele de prin cutiile cu bijuterii întregi sau schilodite, câteva discuri vechi (desigur!) şi o noptieră mică pe care să o redesenăm şi în care să ascundem, prin sertare, lucruri de găsit. Un trifoi cu patru foi în formă de inimioare (neaparat cu patru foi şi neaparat în forme de inimioare). Un desen vechi cu un oraş cu turnuri (orice oraş, poate o metropolă) şi altul cu o străduţă pietruită de alt oraş, câţiva clopoţei de atârnat într-o instalaţie suspendată şi nişte lămpi care arată fiecare altfel, de pus laolaltă. Două oi pufoase (de jucărie) şi o mini-moară de vânt. Şi un căţel. Ne-am lua şi un căţel să păzească toate astea.

catel

 Am mai lua:

Un fotoliu cu patina timpului, dar comod ,în care sa răsfoiești „almanahe” vechi şi să citești cărţi. Câteva ceşti şi căni, pentru vin fiert, cafea şi ceai, din colecţii vechi. Nu ne place vesela de serie, cu ceşti la fel. Pe noptiera de mai sus am pune nişte veioze, să vadă şi ochelariştii. Păturici „vintigi”, în care să te cocoloşeşti în timp ce bei vin/cafea. Ah, da: şi un samovar pentru cei care vor ceai. Pentru gramofon –o ladă de zestre, plină de viniluri (unul poate să fie, totuşi, chiar şi cu Hruşcă).

Am adăuga: 

Oglinzi din budoarele mai vechi și mai noi, niște șaluri vechi chiar și roase de molii, tabloașe mici cu copăcei ca să fim în trendul verde din Cluj cu proteste pentru un Someș cu promenadă, niște pixuri aurite, chiar și din cele care se vând cu 30 lei, pentru clienții care vor să scrie un bilețel de amor, poze vechi de familie. Și încă un cățel.

Am selecta:

Vaze vechi, multe și din alea înalte. Clar niște pești din era bibelourilor comuniste sa stea pe niște milieuri pe mese, cu flori în gură. Acesta ar fi colţul ironic.

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu