Postarea intitulată “Garda” de pe blogul lui Cezar Danilevici, un medic din Cluj-Napoca, a creat haos pentru câteva zile în România.  Posturile de televiziune au preluat textul alături de zeci, sute de publicații online, fără să-l verifice, în prealabil. Postarea sa circulă cu repeziciune pe rețelele de socializare. De la noi, textul ajunge și în publicații din străinătate, ca un bulgăre lăsat să alunece pe-o pantă infinită.

Textul semnat de medicul amintit mai sus prezenta ca certitudine o serie de întâmplări tragice dintr-un spital “de provincie”,unde acesta ar fi făcut de gardă. Informațiile sunt tenebroase și ar putea face subiectul unui film.

Redăm câteva pasaje din Garda (sunt preluate exact cum au fost publicate pe blogul doctorului Danilevici)

Nu apuc sa ma dezmeticesc bine si sunt chemat de urgenta: stop cardiac pe o sectie. Cand intru in salon, senzatia de trecere a timpului se incetineste, suficient cat sa fac o radiografie a intregii situatii. Intr-un pat, direct pe pat, niste asistente fac deja manevrele de resuscitare pe un pacient. Ceva nu e in regula… ce cauta in pat? Urlu la asistente sa traga pacientul din pat direct pe jos. Echipa se socheaza. O asistenta imi spune ca se vor murdari cearsafurile daca punem pacientul pe jos. Ma uit la ea pentru o clipa, iar ea continua cu „e frig pe jos”. Nu am timp de explicatii, asa ca iau un capat de cearsaf si trag singur pacientul pe jos, ajutat de o alta infirmiera. O scurta inspectie imi arata ca pacientul e cu pupilele dilatate. Prin minte imi trece faptul ca e mort de multisor, doar ca acum a fost descoperit ca nu mai sufla… Incep compresiile pe piept pentru a reporni inima, in timp ce de undeva apare un balon pentru respiratii.

Pentru cei care nu sunt medici, si pentru cei care sunt si au trecut prin celebra scoala medicala romaneasca, precizez ca manevrele de resuscitare se fac intotdeauna pe un plan dur. A face resuscitarea in pat este o prostie, pentru ca nu sunt eficiente compresiunile pe inima; nu faci altceva decat de sari in sus si in jos cu pacientul, ajutat de arcurile patului. (…)

Am inceput sa transpir deja. Resuscitarea este un efort fizic considerabil. Numar 30 de compresiuni pe piept cu voce tare, dupa care fac o pauza in care un asistent insufla de 2 ori aer cu balonul pe nasul si gura pacientului. Observ cu coada ochiului ca balonul nu e tinut etans cu mana de asistent, astfel ca tot aerul iese pe langa palnia aparatului si mai nimic ajunge in plamani, dar „merge si asa”.

(…) Peste intreaga incapere s-a lasat linistea, cu exceptia gafaitului asistentului care face resuscitarea. Ceva nu e in regula. Stiu. Urlu la asistent sa numere cu voce tare. Parca e prima data cand face o resuscitare, nu stie, pentru numele lui Dumnezeu, ca se numara pana la 30 cu voce tare ca sa stie cel cu balonul cand sa umfle plamanii!?! La resuscitare se numara permanent cu voce tare! Sunt pe terapie intensiva si imi dau seama ca asistentii nu stiu nimic. Un alt gand imi spune ca aici totul s-a facut de mantuiala pana am venit eu, din alt judet, sa le stric feng-shui-ul…

Consulturile si internarile curg… E o garda in care nu voi dormi…

Sunt sunat pentru o pacienta care „se simte rau”. Gasesc o batrana cu pneumonie care abia mai respira. O consult, plamanii sunt „incarcati”, are nevoie de tratament. Mi se prezinta o foaie de observatie goala, care nu are decat un sir de diagnostice. Pacienta e de mai multe zile internata dar nimeni nu s-a sinchisit sa completeze istoricul ei sau rezultatul consultului de la internare. Am in fata o necunoscuta. Legea spune ca foaia se completeaza in primele 24 de ore dar pacienta e de mai multe zile internata. Probabil un caz cunoscut de medicul de pe sectia respectiva, dar nu si de mine care sunt medic exterior. In disperare de cauza, ma uit la foaia de evolutie, unde se scrie de obicei tratamentul. Nu e nimic scris. Urlu la asistente sa imi dea planul de tratament si descoperim impreuna, cu oarecare stupoare, ca pacienta nu are tratament. A fost internata, i s-au pus cateva diagnostice, dupa care a fost parasutata intr-un pat si… au uitat de ea… Pot intelege ca medicul prea ocupat cu altele a uitat de o pacienta (desi pare absurd), dar nici asistentele nu i-au spus (fiind o echipa) ca exista o pacienta fara tratament?! Se pare ca nu. Mai am banuiala sumbra ca pacienta nu a dat spaga si atunci a fost „trecuta cu vederea”, dar imi pastrez banuiala pentru mine.

Pneumonia are nevoie de tratament antibiotic. Intreb asistentele ce antibiotice avem pe sectie, pentru a face o selectie, anume ce antibiotic este mai potrivit pentru pneumonie. Aflu ca exista un singur antibiotic; altceva nu exista. Il dau pe acela, cu inima stransa, stiind ca provoaca insuficienta renala si nu stiu cum sta pacienta cu rinichii pentru ca nu are nimic scris in documente si nu are analizele facute. Intreb asistenta daca au un medicament pentru a elibera caile respiratorii, un expectorant. Asistenta imi zambeste amar: spitalul nu are nimic pentru expectoratie. Imi vine in minte tehnica din strmosi cu sarea incalzita care se pune pe piept pentru ca „sa se rupa din gat” si sa se faciliteze expectoratia, dar ma abtin. Pun pacienta pe oxigen si ii cresc un pic confortul… Si inalt o rugaciune catre Divinitate sa nu pateasca ceva…

Nu reusesc sa ma adun ca sunt chemat pe alta sectie. Alta gripa cu febra. Intreb cat de mare e febra si asistenta nu stie. Ii spun sa ii puna termometrul pe tonul cu care te adresezi unui cretin.”

Postarea intitulată “Garda” apare pe 17 ianuarie 2017, pe cezarspace.wordpress.com, blogul doctorului Danilevici și e preluată ad-hoc de mai multe instituții media, pe site-urile lor. De la Antena 1, la Realitatea, România TV și alte canale de știri plus sute de site-uri românești.

L-am contactat și noi pe medicul Cezar Danilevici, dar a refuzat o convorbire telefonică, acceptând, în schimb, un dialog prin email.

Print1
Mail1

Pe 24 ianuarie, doctorul răspunde în felul următor:

print2
Email2

 

I-am trimis doctorului câteva întrebări, după cum urmează.

Mail3

N-a răspuns niciodată la ele.

Medicul revine apoi cu o postare pe același blog. Printre altele, el spune că totul e o invenție, că n-a fost nimic adevărat în “Garda”. Mai mult. medicul incriminează media pentru că a preluat postarea sa fără să-l fi întrebat înainte dacă e adevărat sau nu ce-a scris.

În textul din 26 ianuarie, care se cheamă “Reality Check”,  medicul Cezar Danilevici scrie:

“Articolul meu anterior de limba romana – Garda – a produs ceva neasteptat: o isterie. Fara sa ma intrebe nimeni, textul meu a fost preluat si reprodus in integralitate sau s-au scos partile mai delicate. Scopul sau de a descrie niste fapte a fost modificat pentru a servi unor critici, pentru a genera reactii emotionale negative. Am fost uimit de apetenta pentru senzational, intr-o societate care are alte prioritati mult mai dureroase si mai urgente. Cu trecerea timpului mi-am dat seama ca fenomenul se dezvolta. Si totusi, nimeni nu si-a pus problema daca faptele descrise sunt reale sau nu… Blogul acesta are doua scopuri mari, care se regasesc in meniul de sus: Psychotherapy si Writing, adica psihoterapie si scris. Sunt hobby-urile mele. Un observator atent ar fi vazut ca articolul despre garda era trecut la capitolul “Writing“. Adica, mai mult sau mai putin… fictiune… Imi place sa ma transpun in povestile altora, si sa povestesc unele aspecte din perspective diferite. Imi place sa unesc realul cu imaginarul pe parcursul mai multor texte, multe dintre ele scrise si in limba engleza. Aproape nimeni nu s-a prins si absolut nimeni nu a incercat sa verifice autenticitatea celor scrise inainte de a le prelua si difuza pe alte site-uri, mergand din copy/paste in copy/paste pana departe, in strainatate… Unii chiar au sugerat masuri ce trebuie luate, au vazut investigatii ce pot fi demarate, autoritati ce trebuie sesizate… Dar nimeni nu a mers la baza lucrurilor: este oare real ceea ce am scris?

Ei bine, domnule doctor, v-am întrebat cu subiect și predicat, după cum se poate observa și în mailurile de mai sus. Ați refuzat orice dialog. Probabil că și alți jurnaliști au procedat la fel.

PS: Doctorul Danilevici mai are o postare asemănătoare în care descrie o experiență dintr-un spital din Franța. O pacientă și-ar fi tăiat gâtul, iar doctorul mai sus amintit era tot de Gardă.

 

 

Comments

comments

NICI UN COMENTARIU

Scrie un comentariu