Unul dintre ultimele combinate rămase în picioare după 90 va avea un nou proprietar din toamnă. Iar unul dintre cei care vor să preia Oltchim este Ștefan Vuza, om de afaceri din Cluj cu o avere de peste 140 de milioane de euro, potrivit Forbes.  El a depus prin firma Chimcomplex, parte a grupului ”Servicii Comerciale Române” (SCR) o ofertă pe activele Oltchim și spune că vizează, pe mai departe, crearea Companiei Române de Chimie — ”viitor jucător important din punct de vedere al relevanței regionale în industria chimică”, potrivit unui comunicat de presă postat pe site-ul companiei.

Opt oferte au fost depuse până la termenul limită. Acestea au venit de la Chimcomplex Borzeşti (controlat de omul de afaceri Ştefan Vuza), IPP, Louisiana Chemical (SUA), GFR Group (Gruia Stoica, care a făcut o ofertă pentru vagoanele deţinute de Oltchim), Aiotech, Dynamic SG Galaţi (care a mai cumpărat active de la Oltchim în 2013) şi BNS Group. Pe de altă parte, White Tiger, un fond de investiții american, ar fi depus la rândul său o ofertă după închiderea termenului limită. Licitația a avut ca termen final data de 6 iulie, ora 18:00. News.ro scrie, citând surse, că  deşi a fost depusă după termenul limită şi ar putea fi descalificată din această cauză, oferta ar putea fi acceptată în cazul în care este considerată suficient de atractivă. White Tiger este o firmă de investiţii fondată în 2001, cu birouri la New York, Londra, San Marino şi Hong Kong, dar care deţine mai multe subsidiare în Marea Britanie, SUA şi în alte ţări, potrivit informaţiilor publicate pe pagina de internet a companiei.

“A noua ofertă a fost depusă după termenul limită, de către White Tiger, un fond american. Orice este posibil, dacă va fi o ofertă mare”, a precizat o sursă avizată, pentru News.ro. Joi seară, surse aproapiate procesului de privatizare au declarat, pentru News.ro, că opt oferte au fost depuse până joi, 6 iulie, ora 18.00, termenul limită pentru depunerea de oferte angajante. Unele oferte sunt pentru mai multe pachete de active, în timp ce altele sunt pentru active separate, au precizat sursele. Chimcomplex ar fi marea favorită pentru a prelua Oltchim, însă White Tiger, fondul de investiții american ar fi înaintat o ofertă după închiderea procesului, una care ar fi avantajoasă.

Sunt doi giganți care se luptă astfel pentru adjudecarea Oltchim Râmnicu Vâlcea.  Oltchim este în insolvență de 4 ani de zile. Combinatul chimic ajunsese la datorii de 700 de milioane de euro si pierderi de peste 200 de milioane de euro anual. În anii 1990 Romania avea 72 de combinate si fabrici chimice din care astăzi au mai rămas doar 14, majoritatea celor desființate fiind cumpărate de către investitori străini ce le-au inchis ulterior, fiind interesați de cele mai multe ori doar de acapararea pieței locale.

Avem, așadar, o luptă între un om de afaceri român, Ștefan Vuza și un fond americano-britanic, White Tiger, care ar fi depus oferta de preluare după termenul legal.

În sprijinul Chimcomplex s-a alăturat gigantul american Tricon Energy, cu o cifră de afaceri de 6 miliarde de dolari, ca partener comercial, 5 bănci europene și 2 fonduri de investiţii. Grupul SCR, care deține în prezent Chimcomplex, va deveni astfel garantul direct al tranzacției.

Înființarea Companiei Române de Chimie ar urma exemplele recente din alte țări vecine, cum ar fi Polonia, unde în urmă cu 10 ani s-a relansat producția de îngrășăminte prin reunificarea unui număr de 16 combinate chimice de stat și private într-o nouă companie — Grupa Azoty, susţin reprezentanţii Chimcomplex. Alte exemple de centralizare a operațiunilor la nivel european sunt companiile BASF Germania, Dow Chemicals, Mol Ungaria și Todisco Grup Italia.

Cum e percepută preluarea Oltchim în mediul de afaceri românesc? Ce cred oamenii de bussines din Cluj despre lupta pentru Oltchim şi despre şansele ca o astfel de afacere să fie una de succes? Vedem în cele ce urmează.

O astfel de achiziţie poate fi favorabilă, crede Adrian Crivii, care conduce una dintre cele mai mari companii locale de consultanţă şi evaluare, Darian. „Ar fi preferabil ca achiziţia să o facă un investitor român, în mod sigur ar fi o garanţie că nu s-ar închide afacerea, că s-ar încerca ceva aici. Un investitor strategic din afară, care are interese şi în alte pieţe, poate să decidă să reducă activitatea aici şi să o facă pe piaţa unde îi convine mai mult, la un anumit moment. O multinaţională poate decide să producă unde e mai favorabil, un investitor român care e aici încearcă să se descurce aici”, spune Crivii. Industria chimică are potenţial, mai crede acesta. „Se poate produce pentru o piaţă globală, dar să nu uităm că România e o piaţă de 20 de milioane de locuitori. E altceva decât un stat cu 2 milioane. Poţi vinde foarte mult şi în România, o afacere care porneşte pe o piaţă mai mare e mai sigură”, menţionează Crivii.

Sunt câteva aspecte importante în momentul deciziei pentru o investiţie în capacităţi industriale, subliniază Dragoş Damian, cu vastă experienţă la conducerea unui mare producător în domeniul Farma, Terapia. Trebuie avută în vedere tehnologia înglobată (şi investiţiile necesare pentru asta) şi se ţine cont de potenţialul pieţei, inclusiv la nivel regional (potenţial pentru export). „Am văzut combinate care s-au închis. La nivel global, se renunţă la super, mega combinate, sunt şi multe restricţii de mediu acum. Fabricile moderne sunt mai automatizate şi mai eco-friendly; nu ştiu în ce măsură România poate să se alinieze la reglementările internaţionale”, menţionează CEO-ul producătorului de medicamente Terapia Cluj. Lucrurile se pot sintetiza: ai bani de investit – produci la standarde europene; altfel – imporţi. Apoi, orice astfel de afacere trebuie să aibă în vedere piaţa şi să se orienteze şi spre export. “E foarte greu pentru piaţa din România, combinatele chimice din România sunt foarte bune, ar putea să producă şi pentru export; te gândeşti la industrie, nu doar la aşezământul fizic unde e producţia”, subliniază Damian. “Eu pot să spun ce văd la mine în domeniu. Şi văd că s-au închis două fabrici de medicamente şi nu sunt investitori noi”, menţionează acesta. Dar pentru mediul de afaceri local lansarea unui plan pe termen lung e problematică şi din cauza deselor schimbări legislative şi a lipsei de predictibilitate în domeniul fiscal, mai atrage atenţia Damian.

Ca Oltchim să reînvie la dimensiunile de odinioară e exclus, crede Călin Buzoianu, implicat în afaceri în Hoteluri, Agricultură, Imobiliare, dar şi în producţie, inclusiv cu exit-uri şi tranzacţii (Feleacul, Ruttrans). „În industrie, dacă ai pierdut 20-30 de ani de evoluţie, nu mai eşti nimeni. Ai pierdut enorm de mult timp în care dezvoltarea tehnologică a ajuns foarte departe. La Oltchim, s-a pierdut enorm de mult timp. Sigur, orice se poate, dar depinde cât eşti dispus să plăteşti pentru asta – e nevoie de o susţinere puternică pentru a putea recupera decalajul tehnologic. Acolo, la Oltchim, e o masă de tehnologii eclectică, ca să ne exprimăm elegant. Mai direct: un mix de fiare vechi şi clădiri vechi. Trebuie recuperat enorm de mult timp pierdut. Cred că cine o va prelua (afacerea), o va face sperând să obţină ceva şi de la stat – scutiri, avantaje, nu cred că există un plan concret de relansare, după zeci de ani în care nu s-a făcut nimic”, spune Buzoianu, cu exemple din istoria nu foarte îndepărtată a „evoluţiei” din Industria din România, ca Electroputere Craiova sau Rafo Oneşti şi alte fabrici făcute “bucăţi”. Cât despre posibila preluare de către un investitor român şi o viitoare afacere de succes… depinde cine e investitorul. „Ce a făcut el până acum? Se poate adapta o zicală veche şi pentru o afacere: spune-mi cine e patronul, ca să îţi spun cine eşti. Trebuie analizate câte business-uri au fost preluate de investitori români aşa-zis „potenţi” şi câte au reuşit”, sintetizeză Buzoianu.

Ștefan Gadola, membru fondator Energobit, crede că “e timpul ca un român să conducă o industrie din țară”.

„Eu am o colaborare foarte bună cu Borzeștiul. Fondul Român de Eficiență Energetică, unde sunt membru în Consiliul de Administrație, a avut o colaborare foarte bună cu Chimcomplex, în care ei au făcut proiecte deosebite și e o mândrie că și în România se întâmplă așa ceva. Ca atare, personal, eu susțin cu toate convingerea ca Oltchim să fie preluată de un investitor român. E bine ca și românii să fie în fruntea unei industrii din țară.”

Mircea Turdean, CEO Farmec SA, atrăgea atenția, într-o declaraţie publică din martie, că în țară nu mai sunt disponibile materiile prime pe care industria de profil le utilizează. În consecință, „noi sprijinim producția externă, nu pe cea autohtonă”, afirma  șeful Farmec Cluj, citat de Digi24. Directorul general al Farmec a făcut apel pentru ca statul, dacă nu să dezvolte, măcar să ajute să supraviețuiască ce-a mai rămas din industria chimică. ”Din 21 de combinate chimice, câte avea România, 15 s-au închis. Fără sprijin din partea statului nu au nicio șansă, pot dispărea și restul”, avertizează Mircea Turdean. Pentru Farmec, dar și pentru alți fabricanți de cosmetice, industria chimică autohtonă este importantă- materiile prime care s-ar fi putut procura din țară, sunt cumpărate azi din import. ”Eu vreau să nu se întâmple cu Oltchim ce s-a întâmplat cu alții. Noi producem și produse de curățătorie, luam materie primă de la Olchim. Azi nu mai putem, dar luăm din Germania, sau Ungaria, mai scump. Înainte de anii 90, statul avea intreprinderi strategice, azi nu avem așa ceva. Dacă cade Oltchim, o gămadă de afaceri vor avea probleme”, a declarat Mircea Turdean.

“La orice licitație condițiile trebuie să fie respectate de toata lumea, inclusiv în ceea ce privește ora de depunere a ofertelor”, spune Florin Pogonaru, economist, om de afaceri și președinte al Asociației Oamenilor de Afaceri din România. El a refuzat să facă orice alt comentariu, cu mențiunea că “așteptăm câteva zile să vedem ce se întâmplă cu validarea participanților la licitaţie”

România importă anual produse chimice de 8 miliarde euro, produse ce pot fi fabricate în țara noastră.

 

Comments

comments

NICI UN COMENTARIU

Scrie un comentariu