După ani de zile de chin fotbalistic asezonat cu datorii și procese, trupa clujeană pare că a dat peste un nabab ce aruncă cu bani în stânga și dreapta, iar aciuații din club își potolesc setea cumplită de la robinetul cu fișicuri de euro.

Așa a apărut Bogdan Mara, impresarul, la CFR. Nu se știe prin ce împrejurări și cum reușește, dar el are lipici la un anume neamț. Care neamț? Nu se știe, e secret, “e discret, nu vrea să apară”.  Neamțu’ virează câte 700.000 de euro lunar în conturile clubului. CFR are și echipa a doua, o altă risipă pe banii neamțului. O echipă care există pentru nimic. Acolo s-au adăpostit și alții, iar lider al proiectului e Marius Bilașco, fost coleg cu Mara la Urziceni.

Bilașco, omul favorit al antrenorului Dan Petrescu din perioada de aur a defunctei Unirea Urziceni. Bilașco e omul cu “lungă și pe a doua”, metoda brevetată de Petrescu, cu care-a luat titlul în urmă cu mulți ani. În club mai e un anume Marian Copilu, zis și Minune. Și prezența lui e o ciudățenie pentru că, nu se știe cum, și el e prieten cu Petrescu și în acest fel e prieten cu Mara și cu neamțu’. Alături de ei sunt alți câțiva băgători de seamă, toți apăruți din neant la ciolan.

Jucătorii au început să semneze odată cu venirea neprețuitului “neamț”. Propuși de Mara. Impresar cu acte. Ce comisioane s-au plătit pe ei și cui?

Iuliu Mureșan a ajuns, după ani de zile de condus și de schimbat antrenori sau jucători, o marionetă. Fără nici o putere, a sfârșit într-o postură derizorie. El face cum i se spune. Înainte-l avea șef pe Paszkany, acum îi servește pe Mara și pe alții.  El iese pe tv când producătorii emisiunilor nu dau de Mara.

Să aprofundăm puțin și jocul echipei.

Fotbalul CFR-ului e obositor, e chinuitor și-a devenit previzibil pentru adversari. CFR-ul n-a jucat fotbal de la începutul campionatului, dar a reușit să păcălească după o serie de victorii obținute din cornere, goluri cu capul sau alte faze fixe. Acum, oricine joacă împotriva formației din Gruia, știe ce are de făcut.

Cum era cu fotbalul jucat pentru public?

Petrescu e specialist în lungă și pe a doua, așa cum sublim a descris Hagi jocul echipelor din România. Mingea pleacă de la fundași pe Urko Vera, el deviază cu capul și dacă e să fie cu noroc, apare Hoban și înscrie. Sau Deac. Sau altul. Cornere, o lovitură liberă sau centrări de la 40 de metri, din lateral, spre careu. Petrescu ar reuși să transforme și cea mai creativă echipă a Braziliei într-un bloc defensiv care bubuie mingea către poarta adversă.

Oamenii merg pentru rezultate pe stadion la CFR. Echipa n-are galerie, dar avea public, unul deloc pretențios, dar obișnuit să se bucure pentru un fotbal de sâmbătă sau duminică.

Cu lungă și pe a doua și ei, cei care veneau să vadă CFR-ul, așa cum erau ei, au depus armele. Când bubui mingea, dar câștigi, se mai trece cu vederea. Când bubui mingea și nu câștigi patru meciuri la rând, ți se cere demisia.

“Poate sunt plătiți”, a strigat fostul fundaș de la Chelsea. Platitudine din epoca spurcată a fotbalului românesc a anilor 2000, cu care Petrescu, desigur, e obișnuit. Și când era la Urziceni, se acuza cu Dinamo, Steaua, Rapid, CFR sau Vaslui. Fiecare plătea pe fiecare. Arbitrii primeau bani, jucătorii și, evident, suporterii.   Asta după ce, cu câteva săptămâni înainte, Petrescu le mai trăgea o palmă fanilor. “Parcă a fost meci de liga a III-a, nu ne-a susținut nimeni”, a spus el după 0-0 cu Botoșani. Ce, nu știa unde vine?  Antrenorul completează: În China m-am simțit antrenor. Minunat.

Invariabil, Petrescu le cere jucătorilor să nu primească gol.

Autoritar și arogant în relația cu vestiarul, Bursucului îi scapă un detaliu important. Fotbaliștii cu experiență  care-au mai trecut prin alte școli de antrenorat, nu doar prin cea românească, nu mai pot fi seduși. Iar când pierzi vestiarul, pierzi tot.

La ultimul meci al CFR-ului, stau lângă doi spectatori ajunși la masa presei. Unul mesteca gumă precum mănâncă un flămând cucuruz crud dintr-o covată lăsată pentru vreme de război. După 30 de minute din meci, cei doi stau pe smartphoenuri, pe facebook. Unu’ râde-n hohote:

– Mirciulică, știi cum arată un Dragon de Komodo?

– Nu.

– Ia să vez’ un filmuleț.

Atât de interesant e jocul CFR-ului.

Citiși și:

De ce nu mai merg oamenii pe stadioane

 

Comments

comments

2 COMENTARII

  1. “lunga si pe a doua” ???
    L-am auzit pe Hagi odata explicand aceasta schema de joc si nu am inteles nimic.
    Aici stimatul jurnalist o repune in prim plan.
    Dar cum vine totusi “lunga si pe a doua” nu suntem la orientare pe harta.

  2. Perfect de acord cu d-l jurnalist!Doar ca acest lucru am observat ca multi altii de cateva saptamini!Nici-o conceptie de joc,nici o lupta barbateasca!NIMIC
    Si Petrescu se mira ca s-a golit iar stadionul!Oare n-ar putea ,impreuna cu “minunatii “lui colaboratori sa se duca de unde a venit?????Nici nu ma mira ca la inceputul sezonului nu a avut nici o oferta!!!!!!

Scrie un comentariu