Închide

Banii europeni sunt mană cerească pentru România, dar cu toate acestea au fost atrași doar 1%, în noul exercițiu bugetar 2014-2020

ActualitateAdministrațieDezvoltareEconomieTop News by Cosmina Fernoaga - oct. 20, 2016 0 657

Clujeanul Mircea Abrudean are o experiență de peste 12 ani în procesul de accesare de fonduri europene și în implementarea de proiecte, în special a proiectelor care au vizat lucrări de investiții în infrastructură. El a oferit soluții în gestionarea unor proiecte de zeci de milioane de euro, sprijinindu-i mai ales pe acei primari care nu dispuneau de experți în domeniul fondurilor europene. Noul exercițiu bugetar al Uniunii Europene, 2014-2020, e în plină desfășurare, însă România a reușit până în prezent să acceseze un procent de numai 1%  din fondurile care-i revin.  Mircea Abrudean a explicat pentru Actualdecluj.ro că principala cauză constă în dezorganizarea de la nivelul autorităților de management / ministerelor de resort, care au întârziat foarte mult publicarea Ghidurilor solicitantului pentru programele de finanțare:

„Abia din luna mai a acestui an s-a început procesul de depunere a proiectelor. La fel s-a întâmplat și cu excercițiul financiar 2007-2013, dar atunci a existat scuza că eram la început, abia aderasem la UE, dar acum nu mai există scuze. Există doar situația în care constatăm ca nu absorbim banii europeni și toate guvernele se lamentează și consideră că aceasta este prioritatea zero, dar rezultatele sunt aceleași. Efectele se vor vedea atunci când se vor face alocările pentru perioada următoare de programare, când banii care trebuie să revină României vor fi mai puțini, ca penalizare, pentru ca nu am fost capabili să îi cheltuim pe cei pe care i-am avut la dispoziție. Nu mi se pare normal să nu răspundă nimeni pentru acești bani pe care îi pierdem. Trebuie o responsabilizare a celor care gestionează aceste aspecte, pentru că nu ne putem juca cu sutele de milioane de euro și apoi să ne plângem că nu avem drumuri și autostrăzi, când ține doar de bucătăria noastra internă cum îi gestionăm”.

În cadrul acestui interviu, Mircea Abrudean a vorbit pe larg despre beneficiile proiectelor finanțate din bani europeni, propunând totodată soluții pentru simplificare procedurii de absorbție a fondurilor.

Cât la sută din investițiile din mediul rural estimezi că s-au realizat din fonduri europene, în ultimii ani?

Din ce am putut eu constata în zona mea de acțiune, cred că cel puțin 80% din investițiile derulate în mediul rural, în ultimii 10 ani, au fost realizate din bani europeni, pentru că o primărie medie de comună, care nu prea are venituri proprii din taxe locale și impozite, deține un buget anual de 250-300.000 euro, bani din care trebuie să-și achite salariile angajaților (inclusiv ale profesorilor), iluminatul public, să finanțeze asistații social, întreținerea clădirilor din patrimoniu și altele. Evident că nu mai rămând fonduri să realizeze investiții mai ales în infrastructura atât de necesară pentru o comună, nu-i rămân bani nici măcar pentru lucrări de întreținere. Si atunci cea mai la îndemână soluție sunt fondurile europene. Mai există și programele guvernamentale prin care sunt finanțate lucrări de investiții în spațiul rural, gen Programul Național de Dezvoltare Locală, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, însă fondurile sunt insuficiente pentru numărul mare de proiecte care sunt depuse.

De ce este important pentru primării să aibă sprijin/consiliere în privința accesării și gestionării fondurilor europene?

Este extrem de important pentru primării să colaboreze cu persoane / firme de consultanță care au experiență și rezultate în scrierea și implementarea de proiecte cu finanțare europeană nerambursabilă. Spun acest lucru pentru că în decursul celor 12 ani de când lucrez în acest domeniu, am interacționat cu foarte mulți primari și am ajuns să cunosc foarte bine administrația locală, cu toate problemele ei. Si cred că cea mai importantă dintre probleme este lipsa de personal specializat și calificat, cauza fiind salariile extrem de mici din primării, în special din primăriile rurale, dar nici la primăriile de orașe și municipii situația nu e prea diferită. Pe langă faptul că sunt puțini angajați și prost plătiți, este foarte greu să lucrezi în aceste condiții la scrierea și depunerea unui proiect, mai ales de infrastructură (drum, apă, canalizare), pentru că această activitate presupune cunoștințe din mai multe domenii (economic, tehnic, juridic) și implică și o minimă experiență în domeniu. Or, unei persoane plătite cu un salariu lunar de 1000 lei este dificil să-i pretinzi asemena cunoștinte și experiență în domeniul fondurilor europene. Unui astfel de angajat îi este imposibil să rezolve toate problemele care apar pe parcursul scrierii unui proiect complex, iar acestea nu sunt puține. Nu contest că există și excepții lăudabile, dar sunt prea puține. În majoritatea cazurilor, primăriile sunt nevoite să apeleze la firme de consultanță specializate în asemenea activități.

Cu toate acesteavedem că în spațiul public se fac destule speculații negative cu privire la firmele care ajung să lucreze cu finanțări europene

Există pe piață în ultimii ani o explozie de asemenea firme, dar din pacate nu multe dintre ele au backgroundul necesar, expertiza și experiența de a scrie un proiect complex, cum sunt cele de infrastructură. Așa apar rateurile, în special prin declararea proiectelor ca fiind neeligibile sau prin depunctarea acestora în faza de evaluare, daca ajung acolo, pe motive imputabile exclusiv neatenției sau nepriceperii consultantului, care nu este capabil, din lipsă de experiență sau grabă, să gestioneze și să respecte condițiile din Ghidul solicitantului. Și din acest motiv apar uneori, pe bună dreptatate, aprecieri negative pentru firmele de consultanță, expresii de genul “mi-au luat banii și a picat proiectul”, și alte caracterizări care afectează percepția asupra acestei “meserii”, pentru că – chiar daca din afară nu se vede – a devenit în ultimii ani o meserie, care necesită multă specializare, cunoștinte din mai multe domenii și atenție deosebită. Recomandarea mea, cu toată obiectivitatea de care pot fi capabil, este ca atunci cand se selectează o firmă de consultanță – primariile și nu numai, pentru că și beneficiarii privați sunt în aceeași situație – să analizeze foarte bine nivelul de experiență pe care-l are firma respectivă (daca are personal calificat, resurse necesare), și mai ales să-i verifice portofoliul de proiecte similare finanțate și bineînțeles sa-i ceară referințe de la alți clienți. Nu vreau să exclud sau să dezavantajez firmele care sunt la început de drum și nu au înca un portofoliu consolidat de proiecte de succes, dar aceasta este opinia mea. Pentru că o primărie nu poate risca să piardă o finanțare de 1 milion de Euro – adica valoarea unui buget de care o primăria dispune în vreo 3 ani, în cazul unei primarii medii de comună – doar pentru că nu a avut grijă să-și selecteze colaboratorii potriviți. Cel putin la nivelul Clujului sunt firme de consultanță cu multe proiecte câștigate, așa că primăriilechiar au de unde sa aleagă.

Se vorbește mereu despre faptul că proiectele europene aduc beneficii numai firmelor de consultanță, angajaților pe partea de implementare. Prea puțină lume conștientizează beneficiile de care se bucură statul, câștigul în lanț de care au parte furnizorii unor servicii, instituțiile publice etc.

Cred că proiectele europene bine făcute si implementate cu succes aduc în primul rând beneficii comunităților locale unde sunt realizate. Pentru că până la urmă un proiect răspunde unei nevoi, unor lipsuri, fie că vorbim despre un drum, despre o rețea de apă sau canalizare sau despre o fabrică de peleti. Scopul unui proiect este să îmbunătățească o situație existentă anterior implementării lui. Pe lângă realizarea investiției respective și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru localnici, mai există o serie de beneficii în primul rând pentru stat, care vin din taxele și impozitele încasate de la furnizorii de servicii, bunuri și lucrări din cadrul proiectului (TVA, impozit pe profit, impozitarea salariilor, asigurări sociale). Mai sunt beneficiile mai puțin observabile care vin din faptul ca salariații furnizorilor din proiect vor cheltui bani pe diverse bunuri de consum, crescând astfel veniturile comercianților și automat alte venituri în plus pentru stat. Si lista poate continua.

Este evident că și firmele de consultanță au beneficii din aceste proiecte, la fel și firmele de proiectare, diriginții de șantier și alții implicați în scrierea și derularea unui proiect. Până la urmă este rezultatul muncii prestate, care nu este una ușoara, vă asigur. Trebuie știut că toate sumele pe care un beneficiar le cheltuie cu scrierea și implementarea unui proiect sunt eligibile, deci se plătesc din proiect. Cred ca este absolut normal, într-o economie de piață care se vrea funcțională, ca performanța să fie răsplătită. La fel cum nu mi se pare deloc anormal sau imoral – un cuvânt foarte des utilizat în zilele noastre – ca o firmă de consultanță care, prin serviciile pe care le oferă, reușește să câștige un proiect de 1 milion de Euro pentru o primărie (ca sa dau un exemplu concret), să factureze sume care nu depășesc 1-2% din bugetul proiectului, sume care, repet, sunt eligibile. Din acele sume facturate de consultant, cum spuneam anterior, cel mai mult are de câștigat statul pana la urmă, prin impozitele și taxele aferente.

Birocrația excesivă sau lipsa de expertiză a angajaților din primării conduce la blocarea unor proiecte europene?

Și birocrația reprezintă o problemă și poate chiar cauza unor blocaje, însă acest lucru s-a mai atenuat în ultimii ani. Există la noi percepția greșită că ni se solicită prea multe hârtii pentru a justifica banii cheltuiți. Cred că lucrurile sunt privite din perspectivă greșită. Până la urmă, vorbim de finanțare nerambursabilă, adică de bani pe care nu îi mai dai înapoi, este normal să ți se solicite documente prin care să justifici cheltuirea lor în scopul proiectului. Tot timpul fac această comparație atunci când cineva se plânge de birocrație și le spun să meargă să obțină un credit de la bancă și sa vadă atunci că și în acest caz există o serie de documente și acte care ți se solicită, uneori mai multe decât în cazul unui proiect. Si să nu uităm, banca îți dă un credit pe care trebuie să îl rambursezi cu costuri mult mai mari, în timp ce fondurile europene sunt nerambursabile. Dar admit și eu că există în continuare și anomalii, adică se solicită acte sau avize absolut inutile, cum ar fi de exemplu avizul sanitar sau sanitar-veterinar pentru realizarea unui drum. De fapt acele instituții emit o adresă prin care informează beneficiarul că nu este nevoie de aviz din partea lor, adresa care costă bani și timp pentru obținere și care este solicitată la depunerea proiectului.

În ce momente se împotmolesc primarii și angajații primăriilor, în procesul de implementare?

Le spun întotdeauna tuturor potențialilor beneficiari de finanțare europeană că cel mai greu este să cheltui banii din proiect, nu să obții finanțarea. La început oamenii nu cred lucrul acesta, până nu ajung să se confrunte cu această fază. În general problemele apar din cauza modului în care a fost scris proiectul, pentru că atunci când elaborezi un proiect trebuie să te gândești la toate aspectele care vor apărea în faza de implementare și la toate problemele care se pot ivi. Aici e marea problemă. De multe ori beneficiarii, mai ales dacă nu sunt sfătuiți corect de către consultanți, se grăbesc să depună proiectul, să atingă criteriile de eligibilitate și de punctaj, uneori forțând limitele, pe principiul clasic românesc: “să trecem hopul ăsta și om vedea dupa…”. Doar că după apar problemele cele mai mari, care în general nu au soluții de rezolvare, din cauză că trebuie să respecți cu sctrictețe ce ai scris în proiect, precum și condițiile la care te-ai angajat atunci când ai semnat contractul de finanțare. Aceste condiții se pot modifica extrem de greu, în cazuri foarte justificate și cu eforturi mari, în special de timp, pentru că sunt necesare o serie de documentații în plus, care costă evident și generează întârzieri.

Referitor la primării, cea mai des întâlnită și cea mai mare problemă în implementare se referă la partea de achiziții publice și implicit la relația ulterioară cu constructorul (în cazul proiectelor care implică parte de construcții). Mai exact, din cauză că legislația noastră în domeniul achizițiilor publice este încă ancorată greșit în principiul “prețul cel mai scăzut”, primăriile sunt nevoite să selecteze în cadrul procedurilor de achiziții acele firme care au cele mai mici prețuri. Însa, din păcate, acele prețuri sunt scăzute în mod artificial de cele mai multe ori, nu au bază reală în piață, doar pentru a câștiga contractul respectiv. Avem cazuri de proceduri de achiziții adjudecate la 30% din valoarea estimată a lucrării respective. Acest lucru este anormal și generează cele mai mari dificultăți pentru primării, pentru că nu au pârghii legale să facă o selecție cât mai eficientă și sunt nevoiți să lucreze cu contractori care evident nu respectă condițiile din contract, pentru că nici nu au cum să realizeze lucrarea respectivă la prețurile aberant de mici pe care le-au trecut în ofertă. Evident că acesta va încerca să găsească diferite motive și tertipuri pentru a obține bani în plus de la primărie (din bugetul proiectului nu e posibil, decât dacă primăria suporta din bugetul propriu), cunoscând faptul că va fi greu pentru beneficiar să rezilieze contractul pentru că organizarea unei noi proceduri ar întârzia și mai mult proiectul și ar genera penalități. Așa că, iată, avem un cerc vicios care duce la dificultăți mari în finalizarea proiectelor, uneori chiar la rezilierea contractelor de finanțare. Pe lângă toate acestea se pierd și sumele care reprezintă diferența între valoarea estimată a unui contract conform bugetului si valoarea la care se contractează, în general sume foarte mari, care nu se mai pot folosi în cadrul aceluiași proiect.

O altă problemă, nu cu același impact e adevărat, este problema cofinanțării proiectelor și asigurarea unor mecanisme financiare cât mai fluide. In cazul primăriilor, finantarea nerambursabilă acoperă, în majoritatea programelor de finanțare, 100% din valoarea totală eligibilă a unui proiect, însă, mai există o serie de cheltuieli neeligibile care trebuie suportate de beneficiar si acesta trebuie sa asigure cash-flow-ul necesar pentru finantarea proiectului respective. Mai exact, primaria trebuie sa aiba bani in buget ca sa poata demara lucrarile si sa plateasca cel putin prima factura aferenta contractului, conform graficului de esalonare a platilor, pentru ca apoi sa solicite rambursarea cheltuielilor efectuate din bugetul aprobat, acesta fiind principiul de baza in cazul fondurilor europene. Exista si posibilitatea obtinerii unui avans din partea finantatorului, care poate oscila intre 20-50%, depinde de programul de finantare, dar in acest caz se slicita o scrisoare de garantie bancara sau un alt instrument de garantare pentru intreaga valoare a avansului solicitat. Acest lucru implica timp, o documentatie riguroasa si sume de bani pentru plata comisioanelor bancare. Se intampla de multe ori ca primaria sa nu aiba acele sume necesare pentru plata aferenta primei situatii de lucrari sau pentru plata comisioanelor si a altor cheltuieli neeligibile si atunci apar din nou intarzieri. Aici trebuie luate niste masuri pentru ca astfel de situatii sa nu mai existe.

Ce ar trebui să facă Guvernul/statul pentru ca procesul de absorbție a fondurilor europene să se simplifice?

Sunt câteva lucruri esențiale care ar trebui modificate, pentru ca în exercițiul acesta financiar, 2014-2020, lucrurile sa decurgă mai bine. O deificență majoră se regăsește în procesul de elaborare a Ghidurilor și a procedurilor de accesare a fondurilor, care deși aparent este unul destul de transparent, cu publicarea unor variante de lucru care pot fi amendate de către cei interesați, în realitate nu este chia așa. Ca să expun doar exemplul nostru, am încercat împreună cu alți colegi din domeniu să transmitem observațiile noastre – consideram pertinente – la unele Ghiduri publicate spre consultare și nu numai că nu am fost luați în considerare, dar, mai mult, aspectele pe care doream să le îmbunătățim au fost înrăutățite în varianta finală a documentului. Exemplele de acest gen pot continua. Procesul de elaborare al acestor documente programatice, este externalizat în general către multinaționale de profil (și n-o să dau nume, dar sunt câteva filiale ale unor mari companii de consultanță internaționale, cam aceleași de fiecare dată, pentru că nu prea sunt companii românești care să se încadreze în condițiile impuse de autoritatea contractantă), pe sume exorbitante de ordinul sutelor de mii de Euro sau chiar mai mult. Aceste companii, care în general prestează servicii de audit sau consultanță financiara la nivel mare, nu prea au activat în domeniul proiectelor cu finanțare europeană și în consecință nu s-au lovit de problemele sistemului, având, în cel mai bun caz, o viziune de ansamblu, care din păcate nu este suficientă pentru a elabora un Ghid al solicitantului care sa corespundă realității actuale din teren. Cred că se pot găsi alte formule pentru realizarea Ghidurilor, în primul rând mai ieftine și mult mai eficiente, care să ajute procesul de absorbție și care să aibă la bază un real proces transparent de consultare a tuturor factorilor implicați, de la beneficiar, organisme intermediare, consultant, la potențiali furnizori de lucrări, servicii și bunuri.

Mai cred că trebuie armonizată legislația în domeniul achizițiilor publice cu cea din restul țărilor europene și trebuie eliminate criteriul “prețului cel mai scăzut” în adjudecarea procedurilor de achiziții. Autoritatea contractantă trebuie să aibă mai multe pârghii pentru a putea realiza o selecție cât mai eficientă a furnizorilor în cadrul proiectelor, ca să nu ajungem la situațiile pe care le semnalam mai sus, cu contracte încheiate la aproape un sfert din valoarea supusă procedurii. Desigur, nu este cazul să ajungem la extrema cealaltă, în care furnizorii sunt selectați pe alte criterii decat cele din Fișa de date a achiziției, dar aceste riscuri se pot evita destul de ușor, prin elaborarea unor norme clare de aplicare, care să nu lase loc de interpretari.

De asemenea, înființarea unor instanțe specializate pe achiziții publice, care să funcționeze în fiecare județ și care să rezolve într-un timp cât mai scurt contestațiile care apar tot mai frecvent în aproape orice achiziție, ar fi o soluție simplă, care ar reduce mult întârzierile cauzate de actuala procedură greoaie și îndelungată, care are ca primă instanță Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor, apoi Curtea de Apel. Cei care contestă fără motiv și se dovedește că nu aveau dreptate, ar trebui penalizați într-o anumită măsuraă, pentru că altfel apare o nouă activitate pe piață, cea de contestatar de serviciu, care îngreunează și mai mult implementarea proiectelor.

Altă măsură urgentă pe care o văd constă în suplimentarea personalului din cadrul organismelor intermediare, adică din instituțiile care gestionează relația cu beneficiarii. Aici se evaluează proiecte, se contractează, se verifică achizițiile, se verifică dosarele de rambursare, se aprobă modificările la proiecte, deci cam toate aspectele importante din procesul de accesare și implementare. În aceste organisme există deficiență mare de personal, motiv pentru care perioada de timp și de răspuns la solicitările beneficiarilor este mai mare decât cea prevăzută în contractul de finanțare. Din punct de vedere al salariilor s-au făcut progrese mari, acestea fiind în prezent destul de motivante.

Ceea ce e important de reținut – pe lângă importanța evidentă a fondurilor europene și nevoia lor vitală pentru România – este ca orice Guvern sau administrație, indiferent de culoarea politică, să înțeleagă să depună toate eforturile pentru a face cât mai accesibile aceste finanțări pentru beneficiari, pentru că, până la urmă, cel mai mare beneficiar al acestora este statul. Nu trebuie să inventăm noi roata, putem să luăm exemple din apropiere, din Ungaria, Polonia, Slovenia și alte țări care au înțeles că depinde numai de ele ca banii pe care îi primesc de la Uniunea Europeana să ramână acolo.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Cosmina Fernoaga

Este redactorul-șef al site-ului actualdecluj.ro, din aprilie 2014. A fost reporter pentru cotidianul Ziua de Cluj din martie 2005 până în aprilie 2014 şi redactor la Realitatea FM Cluj din martie 2012, timp de un an. Lucrează în presă din iulie 2003, când a debutat la cotidianul "Bună ziua, Ardeal". A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB Cluj în 2004 şi Facultatea de Drept a Universităţii „Dimitrie Cantemir” în 2012.