Închide

A găsit motivul pentru care universitățile din România sunt mediocre: locuri multe la buget și birocrație stupidă

EducaţieTop News by Mihai Prodan - sept. 26, 2016 0 294

Prorectorul responsabil de finanțare pentru cea mai mare universitate din țară, „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a găsit motivele pentru care nicio universitate din țară nu a reușit în ultimul secol să ajungă în topul măcar celor mai bune 500 de universități din lume, dar a găsit și soluția – tăiați din numărul de locuri bugetate și dintr-o dată finanțarea pe loc de student e dublă.

Dan LazarProrectorul responsabil de finanțare al UBB, Dan Lazăr (foto), spune că finanțarea universităților luând în considerare numărul de studenți e una problematică, banii sunt tot mai puțini și că acesta e unul dintre cele două motive pentru care învățământul superior din România se zbate în mediocritate. Soluția – să se taie din locurile bugetate și astfel ar rămâne mai mulți bani pentru studenți, în plus în acest fel ar crește și competitivitatea și, bineînțeles, banii atrași de universități pe locurile cu taxă. Nu credeți? Iată declarația: „De câțiva ani băltim într-o subfinanțare în învățământ și dacă luăm ca puncte de referință și ne gândim la celebra finanțare pe student echivalent, ceea ce sună din alt regim, ca pe vită furajată, în 2008 finanțarea în învățământ era de 3.160 de lei, acum 2.860 de lei pe student în învățământul superior. Multă lume ne întreabă de ce nu suntem în primii 500. M-am uitat – prima universitate comparabilă cu universitatea noastră din top 401-500 are un buget cam de 30 de ori bugetul universității noastre, ceea ce ne arată că suntem mult departe de ceea ce putem face cu finanțarea. Știți cât este taxa la școli private, pentru un elev? În jur de 2.500 de lei, deci cât plătim noi pentru o lună la o școală privată atât primește universitatea ca finanțare pe un an. Deci aici ne învârtim ca raportare la finanțarea în învățământul superior. Dacă lucrurile nu se vor schimba nu vom putea niciodată să accesăm topul 500 de universități din lume”.

Lazăr vine și cu soluții, iată care sunt: tăierea numărului de locuri bugetate, ceea ce ar crește „deja din pix” fondurile pe cap de student și ar crește banii veniți din locuri cu taxă.

„Un exemplu ce ar trebui urgent făcut – raportul între absolvenții de bacalaureat și cei care intră pe băncile facultății. Dacă ne uităm la 2008 numărul de absolvenți era de în jur de 150.000. Aveam la vremea respectivă, cum avem și acum, cam 64.000 de locuri bugetate, ceea ce însemna că 1 din 2 absolvenți putea accesa unul dintre locurile bugetate din învățământul superior. Acum acest declin demografic de la începutul anilor ’90 ne-a adus în situația în care avem în jur de 70.000 de absolvenți, cu tot cu sesiunea de toamnă, în condițiile în care avem 64.000 de locuri bugetate. Ceea ce înseamnă că în curând vom ajunge, pe fondul declinului demografic, să avem locuri bugetate pentru fiecare absolvent. Nu mai putem vorbi de competitivitate, performanță sau excelență în învățământul superior. Pot spune că dacă politica la nivelul guvernulu inu se va schimba la nivelul locurilor bugetate – dacă mâine s-ar reduce acest raport, care acum e aproape 1 la 1 și să mergem la raportul din 2008, cu 38.000 de locuri bugetate, am reuși să dublăm finanțarea pentru învățământul superior dintr-un simplu calcul pe hârtie, din pix. Mai mult, asta ne-ar ajuta să continuăm politica universităților în ce privește învățământul cu taxă. Fiindcă ajung acum la ceea ce trebuia să insist, procurarea resurselor financiare pentru promovarea centrelorde excelență, o putem face streict pe legislația actuală dioar din fondurile bugetare. iar în momentul în care vom avea locuri bugetare pentru toți absolvenții nu putem vorbi de învățământ cu taxă și surse extrabugetare”.

Dacă nu ne credeți pe noi, iată înregistrarea declarației:

Un alt motiv e birocrația ridicolă, completează prorectorul responsabil de cercetare al universității, Daniel David. „De exemplu fondurile europene nu doar că nu ne ajută, dar ne încurcă. Mi-a fost jenă de un profesor din străinătate care a venit la UBB ca cercetător asociat, toate actele erau în română, cine să le traducă? Noi, universitatea? În plus mecanismele nu sunt gândite pentru cercetare, ci sunt considerate servicii pentru comunitate, riscul de cercetare nu e înțeles”.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.