Arheologi din Cluj și Turda deschid șantier arheologic ca să descopere deținuți...

Arheologi din Cluj și Turda deschid șantier arheologic ca să descopere deținuți politici uciși de comuniști în Periprava

by -
0 154

Echipă de arheologi din Cluj-Napoca, Turda și Aiud deschid campanie nouă de investigații arheologice pentru căutarea și descoperirea mormintelor deţinuţilor politici morţi în lagărul de muncă de la Periprava, din județul Tulcea.

Campania durează zece zile și începe în 17 iulie; e a patra astfel de campanie în Periprava și urmărește căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară ce a funcționat în apropierea satului. Campaniile anterioare au fost organizate în 2013, 2015 și 2016. Campania din acest an se referă la o zonă din cimitirul din localitate, în zona unde se cunoaşte că au fost înhumaţi deţinuţii, prin deschiderea și decopertarea unor noi suprafețe arheologice care să conducă la descoperirea şi cercetarea altor morminte. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare – Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud și Muzeul de Istorie din Turda.

În Periprava, între 1959 și 1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politici decedați în colonia de muncă ce a funcționat în apropierea localității. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câţiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafaţa solului nu există niciun fel de semne care să indice prezenţa mormintelor., spune coordonatorul echipei, clujeanul Gheorghe Petrov.

La începutul anilor ’50 Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, ce a devenit  în 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca, pentru a proteja de inundaţii terenurile care urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. Totodată se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri. Astfel, din 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. “Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun”, explică Petrov.

Acesta adaugă că potrivit informaţiilor documentare şi a numeroaselor mărturii provenite de la foşti deţinuţi politici care au fost internaţi pentru anumite perioade de timp în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. “Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei”, spune Petrov. “Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care în virtutea funcţiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie, care avea ca principal scop distrugerea rezistenţei fizice şi morale a deţinuţilor, iar în cazul celor ale căror resurse de viaţă se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înalţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică”.

În campaniile anterioare de săpături arheologice au fost descoperite și cercetate 20 de morminte. Toate osemintele defuncților au fost extrase și recuperate, fiind transportate la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, iar ulterior au fost transferate pentru analize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti, unde se realizează și testele pentru stabilirea ADN-ului persoanelor decedate.

Comments

comments

NICI UN COMENTARIU

Scrie un comentariu