Adevărata problemă a Zilelor Clujului, cel mai de anvergură eveniment din istoria orașului, nu e bugetul și nici numărul de voluntari. Organizator de la ediția I: „erau situații de neînțeles”

Organizatorul primelor ediții ale Zilelor Clujului – ale căror ediție din acest an a debutat aseară în piața Unirii și care în acest an au un buget de 900.000 de lei – spune care e de fapt principala problemă a organizării unui eveniment imens, cu zeci de locații și de voluntari, și nu e coordonarea celor implicați ori administrarea bugetului.

Florin Moroșanu conduce acum Casa Municipală de Cultură din Cluj-Napoca, dar până de curând a condus eforturile Primăriei din Cluj-Napoca în candidatura pentru titlul de capitală culturală europeană și, pentru primele două ediții, și Zilele Clujului. Acum, după debutul celei de-a șaptea ediții a festivalului, rememorează cum a fost organizarea primelor ediții, când „nu ai repere și nici greșeli din care să înveți”.

„Când ne-am apucat de organizarea acestui proiect eram o echipă mică, ce nu mai făcuse așa ceva înainte”, spune el. „Nu avusem nici eu de-a face cu o asemenea desfășurare de forțe. Nici colegii mei de atunci nu aveau habar. Cei mai mulți dintre ei sunt printre cei care astăzi gestionează acest mega-proiect. Au învățat de la an la altul și sunt al dracului de buni acum. Ce ne “mâna în lupta” în 2011 era dorință să demonstrăm că se poate face un program coerent, pe mai multe zile, în mai multe locații, cu mii de oameni implicați, zeci de activități, fără mici și fum în centrul orașului și dacă se poate fără ploaie. Lucrasem șase luni la programare. Din decembrie 2010 și până în mai. (…) Când faci pentru prima data o asemenea nebunie este imposibil de greu. Nu ai repere, nu ai unități de măsură nu ai greșeli din care să înveți. Atunci au fost șase zile. Acum nu se mai justifică un asemenea efort. Vitalitatea culturală este mult mai mare. Atunci nu existau partenerii experimentați cu care să colaborezi”.

Moroșanu spune că printre îmbunătățirile față de prima ediție e și reabilitarea infrastructurii – parcul, clădirea Casino care era „în paragină”, sala polivalentă nu era gata, piața Unirii nu era refăcută și așa mai departe. Totuși, spune el, marile probleme erau altele. „Cele mai grele momente mi se păreau cele când ajungem între artiști, să mediez situații care erau de neînțeles. Nu onorariile ci orgoliile. Unii artiști nu urcă pe scenă înainte altora ci musai numai după artistul cutare, că știe el de ce, și dacă nu e refăcută ordinea reprezentației el nu mai cântă. Stai așa și te gândești „măi, ăștia-s oameni mari, îi vezi la televizor și zici că-s OK. Eh, eram naiv”.

L-am sunat și l-am rugat să ne dea un exemplu de asemenea orgolii. „În ziua în care am avut spectacolul de muzică populară, erau foarte mulți artiști, ansambluri, și unul dintre artiștii din zona muzicii populare a fost foarte supărat că artistul X e înaintea lui pe desfășurător și dacă nu se schimbă ordinea el nu intră, că el e un artist mai mare.  Pur și simplu am încercat să discut cu ei, să le spun că programul e finalizat, e făcut, când am discutat despre spectacolul propriu-zis nu am discutat ordinea intrării pe scenă ci doar timpul alocat. Cu puțină fermitate și amintirea discuției pe care am purtat-o, că discutăm de timp, nu de ordine, până la urmă a rămas așa. La muzica ușoară nu au fost probleme pentru că discuți cu impresarii. De obicei de la bun început – e un alt nivel de expertiză, un impresar este în același timp interesat și de imaginea artistului, dar înțelege și conceptul de ansamblu, dacă el nu cere de la bun început de obicei nu sunt probleme. Mi-a părut foarte grea situația respectivă, mi-a rămas în minte pentru că nu m-am așteptat la ea”.

În acest an Zilele Clujului au un buget de nu mai puțin de 900.000 de lei, bani din care jumătate vin de la sponsori. E probabil cel mai de anvergură eveniment organizat în oraș, cu 30 de locații, 100 de evenimente programate și mii de voluntari implicați.

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.