Ultimele blocuri construite în Cluj au rămas fără lifturi: așa le-a prins Revoluția și așa au rămas ani buni de zile. Construite fix în 1989, în multe dintre ele se poate observa și acum puțul liftului, acoperit cu pancarte înșurubate în perete. În altele proprietarii s-au resemnat și au zidit puțul la fiecare etaj.

Ultimele blocuri construite de comuniști în Cluj-Napoca sunt cele de pe Calea Mănăștur, la intersecție cu strada Câmpului. Sunt 3 blocuri, dintre care două au câte două scări, și formează împreună un „3” imens, cu sute de apartamente și garsoniere. Dacă în ce privește blocurile de apartamente situația nu e foarte complicată – sunt 4 pe un palier iar blocul e deservit de un lift – problema blocurilor de garsoniere e mare: aici proiectantul a prevăzut două lifturi, pentru că la fiecare etaj sunt construite nu mai puțin de 11 unități locative. A venit Revoluția însă, iar blocurile au rămas așa – cu două hăuri în loc de lifturi, iar proprietarilor li s-a pus în vedere că vor prelua apartamentele fără a avea lift.

Unele dintre asociațiile de locatari au început să strângă bani și să cumpere într-un final lifturi. E cazul locatarilor din blocul D8, bloc de garsoniere cu 11 locuințe pe palier și nu mai puțin de 98 garsoniere în total, care au cumpărat acum 3 ani, într-un final, un lift pentru un preț considerat de locatari ca astronomic. Janina Bezdedeanu e administratorul blocului, mai are în administrare alte patru blocuri din vecinătate, și explică: „liftul a costat aproape 50.000 de euro” (în realitate a costat jumătate din această sumă, dar oricum acesta e mare, cât prețul unei garsoniere). „Blocul avea prezăzute două lifturi; groapa e și acum, dar e astupată. La altele  sunt pancarte”, spune ea, în sufrageria locuinței sale, din rândul de blocuri de peste drum de D8 – construite imediat înaintea celor despre care scriem aici, cu doar un an înainte, în 1988. „Lifturile de acum nu mai sunt de niciun fel atât de bune ca cele puse pe vremuri; aceste lifturi vechi au fost fără procesoare și știință care să le facă să oprească între etaje și era mult mai bine, aveau mai mică posibilitatea de a se defecta. La D8 de exemplu liftul e cu deschidere automată a ușii, dacă bagă mâna și trage ușa o poate deschide, dar forțează motorașul, așa că o dată pe săptămână se strică. Ar cam trebui două lifturi, dar nu știu dacă locatarii ar fi de acord să dea atâta amar de bani”, spune ea.

Bogdan Chiroiu e fostul administrator al blocului D8 și cel în mandatul de 8 ani al căruia au fost montate lifturile. „Acum 6 ani am reușit să le cumpărăm”, spune el. „Avantajul locatarilor a fost că au ales un administrator care locuia la ultimul etaj, adică eu, care era deci direct interesat să le montăm. Până atunci, cum urcam la ultimul etaj, am făcut ceva mușchiuleț la picioare”, spune el. „Am strâns bani de la locatari, nu am avut încotro, a fost singura soluție, pentru că, vă dați seama, de la Revoluție până în 2008 noi nu am avut lift, urcam pe jos; 4 ani ne-am străduit și am strâns bani până să putem cumpăra, cel mai ieftin lift, pe care l-am și achiziționat, costa 20.000 euro plus TVA. Nimeni nu mai fabrică în România, toată lumea importă, noi am cumpărat de la o firmă care l-a adus din Italia. Sunt scumpe pentru că ISCIR nu mai permite lifturi fără uși automate măcar în interior, pentru că cele vechi, dacă știți, pot porni și cu ușile deschise”. După ce a cumpărat și montat liftul, Chiroiu a zidit puțul celui de-al doilea lift, acoperit cu placaj și deci periculos. „Oricum în următorii 5 – 10 ani nu se pune problema unui al doilea lift”, spune el.

Aceeași situație – ba chiar mai rea – e în blocul D10. Și acesta are 98 de garsoniere înscrise în asociația de locatari iar Anamaria Verdeș, fost administrator al asociației timp de 11 ani până în 2009, explică: blocul avea prevăzute 2 lifturi, Revoluția a venit fără ca acestea să fie montate, iar în 1993, după ce au strâns bani, proprietarii au cumpărat un astfel de lift. A costat mulți bani: 70.000 de lei, astfel că locatarii s-au rezumat la unul singur, care se defectează în fiecare săptămână. Verdeș explică: sunt foarte mulți chiriași, „eu stau la parter și sunt singurul proprietar, în rest doar chiriași” – care transportă mobila și efectele personale cu liftul. Când liftul se strică, ceea ce se întâmplă destul de des, singura soluție rămân scările. Vezi ce spune Verdeș, într-un scurt interviu video:

Citește și:

MULTIMEDIA Cum a scăpat un colţ de Mănăştur de furia buldozerelor comuniste

Alte materiale de presă despre Mănăștur

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.