Arhiva zilnicăMay 19, 2017

by -
0 257

U BT și-a respectat statutul de favorită și s-a impus în fața Stelei în prima partidă a finalei Ligii Naționale de baschet masculin.

De cinci ori s-au întâlnit cele două formații în acest campionat, toate meciurile fiind adjudecate de Universitatea. Iar în Sala Sporturilor “Horia Demian”, atmosfera e ca-n vremurile bune. Încă zece Polivalente dacă s-ar construi și tot n-ar putea lua locul sălii sporturilor atât de dragă fanilor lui U. E sold out, iar cei care n-au prins un bilet stau în față, la intrare. Se cântă, se scandează, se intonează imnurile “studențești”.

“Nu puteam pierde niciodată acea finală cu un asemenea public”, remerora Dragan Petricevic primul titlu câștigat în carieră în urmă cu 21 de ani în fața bucureștenilor. Iar la Cluj, galeria e din nou la înălțime. Echipa joacă cu suflet, nu face greșeli, iar scorul le este favorabil elevilor lui Silvășan. E 26-21 după primul sfert și 48-39 la pauza mare. “U” n-are cum să piardă azi.

Steliștii forțează revenirea, aleargă după fiecare punct și se apropie. U trăiește periculos, dar se impune cu 87-85.  E 1-0, iar duminică “studenții” au șansa unei noi victorii.

Titlul e mai aproape.

Polițiștii locali din țară sunt din ce în ce mai răsfățați de către edilii șefi. 2017 este anul în care primării din țară au aprobat alocări financiare de la bugetele locale pentru achiziția unor dotări “năstrușnice” pentru polițiștii locali. Tocmai în ideea de a le eficientiza intervențiile dar și a le îmbunătăți imaginea în comunitate. O altă explicație se leagă de alinierea polițiilor locale cu cele din marile orașe europene.

Spre exemplu, la primăria Iași s-au alocat bani pentru achiționarea a șase cai care să fie utilizați de poliția locală unde s-a decis organizarea unei patrule călare pe model britanic. Potrivit datelor vehiculate de administrația locală ieșeană, caii și obiectele de harnașament sunt aproape 100.000 de lei iar ca să funcționeze noua patrulă călare la nivelul poliției locale s-a suplimentat bugetul cu circa 60.000  de euro. La Iași, poliția locală n-a susținut propunerea, însă aceasta a fost ambiția edilului.

„Vom avea Poliţie călare şi la Iaşi, după model britanic. Nu ştiu dacă place sau nu place, poate aduce mai multe sau mai puţine zâmbete, dar eficienţa s-a văzut, prezenţa lor în spaţiul public trebuie să fie din ce în ce mai activă. Vrem să facem o gardă de cinci cai, vor învăţa şi echitaţie, sper să găsim minimum cinci poliţişti locali care să nu distrugă caii, – ştiţi ce am în vedere -, şi credem că va oferi o ima­gine mai deosebită oraşului nostru. Nu este o glumă, am mai discutat un pic şi anul trecut acest subiect, dar unii de pe la Poliţia Locală au crezut că nu este bine. Eu am spus că este bine, am văzut cam cum se prezintă o Poliţie călare şi în Ger­mania, Franţa sau Marea Brita­nie“, susține Mihai Chirică, primarul Iaşului, citat de ziaruldeiași.ro.

sursa foto: 7est.ro

Primii cinci cai au ajuns la Iași în 2017, iar în primă fază primăria nu a găsit călăreți printre polițiștii locali care să știe să stunească animalele. La primul concurs organizat pentru ocuparea posturilor la patrula călăre nu s-a prezentat nimeni, ulterior polițiștii locali de la alte servicii s-au apucat să învețe să călărească.

La Primăria din Timișoara, polițiștii locali au primit anul acesta bani pentru mai multe mașini, dar și pentru o șalupă. Mai precis, 30 de masini noi (SUV-uri, MCV-uri, autoturisme, microbuze), doua remorci si o salupa care urmează să se adauge parcului auto al poliției locale Timișoara care deține deja 18 mașini de diferite tipuri și o remorcă. În bugetul local s-au prevăzut pentru dotările anului 2017 la poliția locală Timișoara peste 3,6 milioane lei.

Poliția din Timișoara are în dotare și circa 40 de biciclete care sunt folosite de polițiștii locali. Acestea sunt utilizate pentru patrulare.

sursa foto: tion.ro

Primarul din Timișoara, Nicolae Robu, a criticat în repetate rânduri polițiștii locali din subordine menționând că aceștia nu sunt destul de numeroși, eficienți sau pregătiți, în așa fel încât să răspundă prompt solicitărilor venite de la timișoreni. Așa că primăria a investit în logistică ca să compenseze. Poliția locală din Timișoara are și un compartiment de Patrulare Navală care are în sarcină să monitorizeze râul Bega ale cărui maluri au fost reabilitate cu bani europeni. Tot pe malurile Begăi se patrulează și cu bicicleta.

salupa de salvare din Timișoara, sursa foto: opiniatimisoarei.ro

La Cluj, primarul Emil Boc este mai cu moț. Dacă din 2005 până în prezent, poliția locală avea în dotare pe lângă mașini și două scutere, din 2017, s-a achiziționat un vehicul de transport de tip segway, electric, cu care polițiștii locali să patruleze mai eficient.  Primul vehicul a costat 14.000 de lei, urmând ca poliția locală să mai cumpere și altele. Acesta ajunge la maxim 20 de km/h, urmând să fie dotat cu girofar şi claxon. Are o autonomie de 4 ore și se încarcă de la prize normale. Ideea de a cumpăra un astfel de vehicul a aparținut primaurlui Emil Boc care a remarcat tehnologia la vizitele în străinătate și care a decis să o aducă și în Cluj pentru a da o imagine modernă poliției locale. S-a vehiculat și propunerea ca polițiștii locali să utilizeze bicicleta, însă despre aceată propunere viceprimarul Dan Tarcea a spus că este utopică.

Poliția Capitalei are biciclete cu autoechilibru de tip Segway încă din 2013 când s-au cumpărat zece astfel de vehicule cu câte 8500 de euro fiecare.

sursa foto: b365.ro

Alte primării din țară și-au dotat poliția locală cu scutere electrice (tricicle). La Galați s-au cumpărat cu câte 5000 de euro bucata două scutere electrice care ating 40 kilometri pe oră și care, potrivit polițiștilor, cresc de 5 ori intervențiile acestora față de o patrulă pedestră.

La Primăria Brăila, tot anul acesta s-au cumpărat motoscutere de câtre 2500 lei fiecare pentru organizarea unei patrule de la poliția locală care să se ocupe de monitorizarea parcului monument din municipiu. Ca investiții viitoare, primăria brăileană a anunțat că dorește să cumpere, tot pentru poliția locală, ATV-uri pentru misiunile de teren.

sursa foto: adevarul.ro

La Deva, primăria a cumpărat pentru polițiștii locali biciclete electrice încă din 2015 pentru a stimula transportul electric și a încuraja investitorii de la fabrica DHS care au produs astfel de biciclete la Sântuhalm și apoi le-au scos și pe piața din România, la vânzare.

sursa foto: hunedoaralibera.ro

 

Numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România, de la începutul epidemiei în 30 septembrie 2016 și până pe 19 mai este 6124, transmite news.ro.

Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) sunt aproape 400 de cazuri noi de rujeolă confirmate în ultima săptămână la nivel național.
În ultima săptămână au fost înregistrate 396 de noi cazuri de rujeolă şi un deces, fiind vorba despre un bebeluş de cinci luni din judeţul Vaslui. Copilul, care a murit la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaş, nu era vaccinat şi este primul caz de deces din judeţ din ultimele decenii din cauza acestei boli transmisibile. Bebeluşul nu era vaccinat, având în vedere că imunizarea împotriva acestei boli se făcea la 12 luni. După apariţia actualei epidemii de rujeolă în România, vârsta de vaccinare a fost redusă, iar imunizarea se face la nouă luni.
Până la această dată au fost înregistrate 26 de decese din cauza rujeolei, cele mai multe – 8 – în judeţul Timiş. În judeţele Arad şi Dolj au fost cinci decese din cauza rujeolei, în Caraş-Severin – 3, iar în Bihor, Călăraşi, Satu Mare, Vaslui şi Bucureşti câte un deces.

Fostul deputat Sebastian Ghiţă a declarat vineri, în cursul audierilor la o instanţă judiciară din Belgrad, că se opune extrădării în România, argumentând că este persecutat politic, avocatul românului cerând blocarea procedurii de extrădare şi transferul în arest la domiciliu, relatează Tanjug, anunță mediafax.ro.

Sebastian Ghiţă a declarat, potrivit site-ului agenţiei Tanjug, că se opune extrădării în România. Omul de afaceri român a argumentat că este persecutat politic.

Avocatul lui Sebastian Ghiţă a cerut instanţei blocarea procedurii de extrădare şi mutarea în arest la domiciliu.

Ministerul Justiţiei din Serbia a transmis, într-un răspuns pentru agenţia MEDIAFAX, că instituţia va decide dacă Sebastian Ghiţă va fi sau nu extrădat, după ce o instanţă din Belgrad, unde fostul deputat este audiat vineri, va stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aducerea sa în România. “Potrivit Convenţiei Europene de Extrădare, Curtea Supremă va decide dacă sunt îndeplinite toate condiţiile. După decizia Curţii, Ministerul Justiţiei va avea ultimul cuvânt în ceea ce priveşte extrădarea lui Sebastian Ghiţă”, se arată în răspunsul Ministerul sârb al Justiţiei transmis, vineri, către agenţia MEDIAFAX.
Procurorii anticorupţie au cerut arestarea preventivă pentru Sebastian Ghiţă în dosarul “Ponta–Blair”, în care fostul deputat este acuzat de spălare de bani, avocatul acestuia precizând, săptămâna trecută, că Ghiţă vrea să participe activ la proces. În prezent, Sebastian Ghiţă este în arest, în Serbia, după ce a fost depistat de autorităţi, la Belgrad, pe 13 aprilie. Pe numele fostului deputat au fost cerute, până acum, cinci mandate de arestare preventivă în lipsă, instanţele din România dispunând arestarea în două cauze.

foto arhivă

Un muc de ţigară aruncat la întâmplare la semafor sau pe o alee a unui parc v-ar putea lăsa fără bani de vacanţă vara acesta. Autorităţile s-au săturat așa că au crescut până la 5.000 de lei amenzile pentru cei cărora le e lene să caute un coş de gunoi, anunță digi24.ro.

Ba mai mult, sunt şi bucureşteni care confundă strada cu tomberonul de gunoi. Mulţumită lor, sunt străzi pe care maşinile nu mai pot trece. Locatarii abia îşi mai fac loc.

Autorităţile vor să stopeze fenomenul şi cred că au găsit cea mai bună soluţie: să mărească amenzile. Dacă sancţiunea maximă nu depăşea 200 de lei, acum sancţiunile pornesc de la 200 de lei şi ajung până la 5.000 de lei. Cele mai mici amenzi vor fi date celor care nu sortează deşeurile sau nu îşi curăţă tomberoanele vreme de o săptămână. Cei care nu distrug deşeurile periculoase în mod corespunzător riscă amenzi de până în 2.000 de lei. Sancţiunile cele mai drastice sunt pentru cei care murdăresc spaţiul public.
Amenzi mărite

200 – 500 de lei

– nu colectează şi nu depozitează separat deşeurile

– depozitează deşeurile menajere în coşurile stradale

– nu deţin contract pentru evacuarea deşeurilor menajere

– tomberoanele nu sunt spălate cel puţin o dată pe săptămână

500 – 2.000 de lei

– nu distrug deşeurile periculoase corespunzător

2.000 – 5.000 de lei

– nu păstrează curăţenia trotuarelor, străzilor, parcurilor, locurilor de joacă, pieţelor, etc.

– aruncă biletele de călătorie, resturile de ţigări, hârtii, etc pe domeniul public

– nu curăţă terenurile pe care le deţin

– nu menţin mobilierul urban şi stradal în stare corespunzătoare

Sursa: PMB

by -
0 202

Christoph Daum a anunțat lotul pentru meciurile cu Polonia și Chile, ultimul urmând să se dispute din nou la Cluj.
Antrenorul neamț a decis să se bazeze și pe câțiva jucători noi cum ar fi Bogdan Țîru, Cristi Ganea și Alexandru Băluță, aflați în premieră la lot.

Portari: Ciprian Tătărușanu, Costel Pantilimon, Florin Niță, Silviu Lung jr.

Fundași: Romario Benzar, Bogdan Țîru, Vlad Chiricheș, Cristian Săpunaru, Cosmin Moți, Dragoș Grigore, Alin Toșca, Iasmin Latovlevici, Cristian Ganea

Mijlocași: Sergiu Hanca, Răzvan Marin, Eric Bicfalvi, Mihai Pintilii, Nicolae Stanciu, Alexandru Chipciu, Bogdan Stancu, Alexandru Băluță

Atacanți: Dorin Rotariu, Gheorghe Grozav, Florin Andone, Denis Alibec, Andrei Ivan

LISTĂ ADIȚIONALĂ:

Valerică Găman, Alexandru Mățel, Adi Popa sau Claudiu Keșeru vor fi chemați în cazul în care se întâmplă ceva cu unul dintre cei convocați inițial.

Meciul dintre Polonia și România se va juca pe 10 iunie, de la ora 21:45, la Varșovia și va fi transmis în direct pe TVR 1, în timp ce partida amicală cu Chile se va desfășura la Cluj, trei zile mai târziu și va fi transmis pe Pro TV.

sursa foto: CTP Cluj

Următoarea aplicație de mobil pe care o va pune la dispoziție Primăria clujenilor pentru a le ușura viața celor care circulă cu transportul în comun este una care să le spună programul mijloacelor de transport în comun. Potrivit edilului Emil Boc, deja se lucrează la această aplicație și urmează să fie lansată în următoarea perioada.

Boc a precizat că toate autobuzele din oraș sunt dotate cu GPS și că se lucrează la agregarea datelor și la pregătirea respectivei aplicații pentru mobil care să spună oamenilor când ajung autobuzele în stație, în primă etapă fiind vizate principalele linii de transport în comun din oraș.

Pentru mersul mijloacelor de transport în comun din Cluj au mai fost lansate o serie de aplicații care se pot descărca contra cost sau chiar gratuit din App Store sau Google Play. Există chiar o aplicație prin care, pe ‘lângă informaţiile despre traseu şi despre orar, se pot cumpăra și bilete de călătorie.

Compania de Transport Local s-a dezis de aceste aplicații mobile, menționând pe pagina oficială că nu răspunde privind exactitatea datelor din respectectivele soluții de mobil deja lansate.

sursa foto: CTP Cluj-Napoca
Una dintre aplicații privind mersul mijloacelor de transport în comun

Anul acesta, Primăria Cluj a lansat mai multe aplicații de mobil prin clujenii să aibă acces mult mai rapid la anumite servicii ale primăriei. Așa au fost date în uz Cluj Parking (care arată locurile de parcare dispobibile în parcările publice cu barieră sau în parkingurile din centrul orașului) sau My Cluj, aplicație de sesizări prin care oamenii pot să semnaleze probleme, iar ele să ajungă direct la funcționari și să fie rezolvate.

O altă ambiție a administrației locale a fost să fie prima din țară care eliberează certificate de urbanism în format electronic. Și acest sistem a fost lansat deja de Primăriei. De asemenea, tot primăria din Cluj vrea să fie prima din România care va lansa o aplicație și o platforma de bugetare participativă prin care clujenii pot decide cum se vor cheltui o părticică din banii de la bugetul local.

DETALII AICI:

Proiect de bugetare paticipativă ca la Braga. Boc vrea platformă și aplicație on-line prin care clujenii să decidă pe ce proiecte se cheltuiesc banii din bugetul local

 

La intersecție de străzi, ca să ajungi la clădirea (extinsă) a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, venind dinspre Traian Moșoiu dai de o parcare. Mergând pe trotuar, intri printre maşini. Dacă vor să stea la povești între cursuri ori să își consulte răspunsuri de examene, studenții stau pe trepte, lângă parcare. E doar unul dintre multele exemple din oraș despre cum (nu) se folosește spațiul public. O primă idee înspre altă direcție: la inițiativa unui masterand din Mexic şi cu susţinerea conducerii facultăţii, studenții s-au apucat să pregătească un mic loc de ședere și comunicare – lângă facultate, lângă parcare, cu bănci vechi recuperate din parc. Acesta se inaugurează chiar duminică, cu muzică de la echipa Jazz in the Park. Despre oraș și spații publice – în Cluj și Mexic – am stat de vorba cu iniţiatorul proiectului, Luis Alvarez, care e student în cadrul programului masteral de Dezvoltare Comunitară şi Planificare Urbană al FSPAC. În Mexic, el e fondatorul asociației civice Hola Vecino.

Proiectul lansat de Luis alături de câțiva colegi propune regândirea spațiului public, începând chiar din “curtea” facultății: în zona parcării acum înţesată de maşini, facultatea va avea un spațiu de socializare, iar acesta va fi realizat chiar cu bănci vechi din parcul Iuliu Hațieganu (tot al Universităţii), restaurate și montate în vecinătatea instituţiei. E începutul unei mişcări pe care iniţiatorii săi de la FSPAC au botezat-o “mai mult decât o parcare”. La început de lună, studenții au făcut o acțiune de strângere de fonduri – donații pentru bănci, la schimb cu limonadă și prăjituri și, câteva zile mai târziu, pe Luis și Tudor Gheorghiu, student la Științe Politice, i-am găsit la lucru. Într-o curte nefolosită a facultății s-au adus vechile bănci abandonate, urmând să fie reparate și montate în locul rastelului de biciclete, care la rândul său se va muta în spațiul acum nefolosit de alături. Băncile din lemn – lungi și vechi – sunt șubrezite, dar stau în picioare.

Cineva vrea să afle dacă spătarele se înlocuiesc. “Nuu”, spune Luis. Aici s-au scris povești de iubire, explică el. Desigur, “historias de amor” – cum spune el în spaniolă – sună și mai impresionant.

În pauză de șantier, “restauratorii” de bănci vorbesc despre spațiul public, în curtea unei facultăți care s-a extins cu încă o clădire (mare) lângă cea veche și care și-a făcut parcare lăsând loc tot mai mic pe trotuar. Facultatea se adaptează însă şi regândeşte lucrurile, spune Luis. “Încearcă să orienteze resursele în cartier, ceea ce nu se întâmpla până acum. Orientarea facultăţii spre altceva se întâmplă; eu am propus un proiect, dar decizia să meargă în această direcţie le aparține celor de la facultate”, adaugă el. Ideea, care nici măcar nu e una nouă, e ca oamenii să se adune. “Sunt multe cuvinte pentru asta, tot felul de termeni oficiali, termeni din mediul academic. În ultimii ani, ideea asta e transmisă şi în mesajul politic, ideea asta de să decidem împreună. În unele cazuri e bla bla, în altele asta devine realitate”.

 

Leii mexicani şi “cucerirea” vecinilor

Povestea cu Luis și spațiul public a început în Mexic, unde Luis, de profesie inginer mecanic, era implicat de mic în afacerea familiei – un atelier pentru mașini. “Nu mai fac mecanică, mă ocup mai mult de partea administrativă, dar am trecut prin procesul de reparat chestii. Din afacerea, din casa mea şi locul meu în oraş am început să mă implic. În oraşul meu era o problemă mare cu violenţa. A fost un moment dificil în oraş, când mulţi prieteni, oameni talentaţi au plecat. Nu simţeau că locuiesc într-un loc sigur. În acelaşi timp, eu nu îmi închideam casa. Am început să mă întreb de ce puteam trăi eu aşa, fără frică, ştiindu-mi vecinii. Și de ce alţii nu pot. Nu ştiau cine le e vecin. Uneori, viața în oraș cam asta e: urci în maşină, mergi la birou, nici nu atingi oraşul, nu prea ai contact cu el. Monterrey-ul e uriaş. Ca cetăţean, am spus că trebuie să fac ceva. Aveam mulţi prieteni care activau în domeniul teatrului, cinema-ului, erau creativi. Eu eram inginer. Am zis: hai să facem ceva! Să se întâmple ceva. Am început cu grătare, cu petreceri, ne tot întâlneam așa. Asta a durat cam doi ani, nu ne grăbeam, era ceva informal. Am vrut să gândim ceva în domeniul mediului urban care să schimbe modul în care oamenii relaţionează cu mediul. De pildă: să pui ceva care să te facă să te uiţi la acel loc, să vezi ce e în jur. Să întrerupi spaţiul public. Noi am pus un leu. Ştiţi obiectele acelea, statuetele care se vând pe autostradă, avem şi noi Mexic, pitici şi tot felul. Ne-am gândit iniţial să punem un birou cu un capsator, un scaun, ceva care să îi facă pe oameni să se întrebe: ce e cu asta aici? Dar api a apărut leul, care are şi el povestea sa. Proiectul a început în cartierul meu. Cumpărasem mai mulţi, erau foarte ieftini şi ideea era să testăm reacţia, să îi punem prin tot oraşul. Scopul era ca, atrași de aceste apariții inedite, oamenii să vadă oraşul din nou. Asta era ideea romantică. Ceea ce s-a întâmplat de fapt e că leii au stat câteva luni în cartier. Şi, la un moment dat, un vecin m-a întrebat: care e treaba cu leii? Am încercat să îi explic că e un proiect artistic, că are de-a face cu mediul urban, că vrem să îi aducem pe oameni împreună. Și el s-a oferit să ia unul acasă la el, să îl punem pe acoperiş. Imediat ce am făcut asta, oamenii au reacţionat. Au început să se întrebe de ce s-a întâmplat asta; credeau că poate are instalată o cameră video, că cineva ne supraveghează. Era și paranoia, pe de-o parte, dar copiii erau amuzaţi şi încântaţi. E incredibil ce s-a întâmplat! Nu eram doar eu implicat, ci şi prietenii mei, am început să comunicăm cu oameni. Am găsit pasiune în relația dintre oameni, e important să ai o calitate a vieţii mai bună”, crede Luis.

 

Sursa foto: Hola Vecino

 

Un alt rezultat, conform inițiatorului de reuniuni: noile evenimente au schimbat percepția despre zona în care se întâmplau. “Cartierul meu era considerat unul de mare risc – un loc unde nu intri. De fapt, e localizat într-o zonă unde stau persoane cu venituri ridicate, sunt multe elicoptere și maşini mari pe acolo. Dar aproape în mijlocul acestei zone e un cartier cu venituri scăzute. Aici locuiesc eu. Apoi, oamenii au început să îşi schimbe percepţia asupra acestui spațiu şi ziceau: uite ce se întâmplă acolo! Am făcut multe petreceri, festivaluri, sunt mulţi meşteşugari şi meșteri în cartier și am promovat și acest aspect. Am folosit chestia asta cu leii, dar apoi lucrurile au evoluat. Știam că unii dintre clienţii mei vor vrea unele lucrări sau au nevoie să repare ceva acasă și aduc meșteri de departe. Asta când au un meşter în vecini, care poate să facă reparații, lucrări în grădină sau altele asemenea. Era important să facem și aceste legături între oamenii. Pe de altă parte, cei care făceau astfel de lucrări trebuia să îmbunătățească ce fac, fiindcă cei din zona bogată nu îi angajau. Așa că au fost multe discuţii pe teme economice”, povestește Luis. Acesta a fost pasul spre implicare. “M-am conectat la ceva, la un domeniu în care mi-am dat seama că sunt multe de făcut. Relația dintre guvern, instituţii, ONG-uri, cetăţeni, administrația locală, administrație centrală e ceva foarte complicat. Între aceste niveluri nu e o relație foarte bună. Iar legătura între ele e spaţiul public”, spune masterandul de la Cluj. Apoi au început să vină întrebări de la prieteni și vecini despre un posibil mod de operare pentru a obține efecte în spațiul public, pe modelul a ceea ce se întâmplase deja. “Nu aveam un mod anume de a face lucrurile, dar le puteam spune ce am făcut eu. Le-am sugerat să vadă care sunt problemele în cartierele lor, să vorbească cu responsabilii din administraţie şi politică, să vadă ce resurse sunt. Apoi mi-am dat seama că asta e super complicat. Și noi nu ne implicăm. În primul rând nu avem timp, suntem foarte ocupaţi. Făcând tot felul de prostii, poate, dar ocupaţi suntem. Nu mai trăim în vremurile în care oamenii stăteau pe bancă şi se uitau la trecători. Obişnuiam să facem asta”, amintește Luis. După cele câteva teste și încercări de evenimente și comuniune, acțiunea a trecut la nivel “instituțional”: a apărut un ONG. Acesta funcţionează în continuare, e condus în Mexic de fratele lui Luis și a și participat la Bienala de Arhitectură de la Veneţia de anul trecut, în grupul Mexicului, cu un manual în care au pus cap la cap mijloacele prin care au acționat la ei acasă.

 

Cluj. “UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”

Luis a ajuns la Cluj nu pentru vreun proiect (acesta s-a născut ulterior), ci prin legăturile de familie. Soția sa, Cristina Viehmann, fiica regretatului profesor și speolog Iosif Viehmann, e din Cluj. “Am venit aici pentru o perioadă, ca să fim aproape de familie. Noi ne-am întâlnit în Spania, locuim în Mexic, dar trebuia să venim în România pentru o vreme. Și atunci am început să mă întreb ce pot să fac eu aici.  Cristina a găsit acest master, mi-a spus “eşti inginer, te ocupi de dezvoltarea teritoriului, trebuie să te profesionalizezi”. Eu mă ocup în continuare și de afacerea din Mexic, unde ne vom întoarce în august”, menţionează Luis. Aşa că a început şcoala şi şi-a dat seama că aceste cunoştințe teoretice adunate în cadrul perioadei de masterat trebuiau puse într-un proiect. Și așa ne apropiem de conceptul care a ieșit deja în lume. “Din prima zi de master am început să caut un proiect. Parcarea a fost un șoc. Ce e cu parcarea asta? E atât de greşit… Cum se poate ca instituţia mea să facă asta? Eu repar maşini, dar pot să combat maşina când e cazul. Maşina e un bun mod de deplasare, e nevoie de parcări, dar sunt multe moduri să rezolvi parcări. Parte din dizertația mea va veni cu propuneri de soluţii pe tema aceasta. Parcelele din această zonă sunt mari, e zona de periferia a centrului, sunt case cu grădini uriaşe, unele sunt abandonate, altele ar putea avea utilizări mai bune. Universitățile au terenuri, marile universități au chiar pe cineva responsabil care cumpără terenuri pentru dezvoltare, în toată lumea. Și UBB are multe terenuri în oraş. De asta are şi mari responsabilităţi în ceea ce priveşte viaţa urbană”, punctează Luis. Așadar ideea e să mai cumpere teren? “Ideea e că acum folosesc un spaţiu care nu ar trebui folosit aşa, ca parcare; e un trotuar. E adevărat că oamenii pot să treacă pe acolo în continuare, dar e un trotuar. Am discutat deja cu cei din facultate. Trebuie să vorbim despre lucrurile acestea. Ei au fost de acord să punem băncile acestea aici. Încet, încet transformăm cultura aceasta a maşinilor, pe care o avem în multe locuri din lume. Te vei simţi altfel să parchezi când vezi oameni acolo, aproape, stând pe bănci. Când am organizat strângerea de fonduri cu limonadă au venit profesori şi mi-au spus că în ziua aia nu au parcat. Nu e o garanţie că vor dispărea maşinile, dar arătăm o direcţie. Ceva trebuie făcut acolo”, crede Luis Alvarez.

 

Maşini şi studenţi

 

În zonă mai e un spațiu care ar putea fi deschis publicului – cel de la biserica din vecinătate, iar acesta e următoarea “ţintă”. “La master am învățat ceva minunat, ceva care se cheamă “Asset based development”. Adică: fă ce poţi cu ceea ce ai deja”, arată masterandul. Teoria s-a pus în practică chiar în curtea facultății: pentru ca spațiul să devină mai prietenos cu oamenii se instalează bănci, iar băncile sunt chiar ale UBB – unele vechi și aruncate, iar acum restaurate.

“Când am avut primele discuții despre spațiu, ne întrebam ce să fie acolo. Ştiam că trebuie să fie ceva legat de stat jos, nişte bănci, aşa ceva lipseşte acolo şi e evident: studenţii stau pe scări. Nu aveam bănci. Tot atunci, în zilele acelea, mi-am dus fetiţa la cursuri de înot, la bazinul din parc (Iuliu Haţieganu, n.red.) şi ea mi-a zis să mergem prin altă zonă, pe undeva unde voia ea să vadă nişte flori. Aşa am mers pe lângă terenurile de tenis şi le-am văzut, erau lăsate acolo. Aveam bănci”, aminteşte Luis. În plus faţă de orice altă formă de construcţie nouă, băncile abandonate în parcul universităţii mai au un avantaj. “Sunt poveşti de dragoste pe aceste bănci, câţi oameni s-au întâlnit aici? Ne-ar plăcea să le ascultăm poveştile”, lansează Luis invitaţia.

 

Dacă aceasta ar fi doar o poveste cu instalat bănci, aţi putea desigur să vă întrebaţi ce rost are să o urmăriţi. Însă miza e mai mare şi are de-a face cu relaţiile dintre vecini, cu spaţiul public şi cu felul în care îl folosim sau nu. “Nu doar punem nişte bănci aici. Trebuie să ştim cine suntem, de unde venim, cine ne sunt vecinii. E cool să pui băncile într-un spaţiu în care lipsesc, dar în procesul acesta trebuie să vedem şi cine suntem. Poţi face multe într-un astfel de loc nou amenajat – putem căuta povestea facultăţii, cum s-a desprins din altă instituţie, am putea face o piesă din istoria facultăţii. Nu doar îmbunătăţeşti nişte lucruri, ci e important să scoţi la iveală informaţii, pentru dezvoltarea comunităţii”, crede Luis Alvarez.

Ce urmează? O hartă. Urmează întocmirea unei hărţi. Şi de asta se ocupă Tudor Gheorghiu, student la Ştiinţe Politice. “Căutăm actorii importanţi din zonă. Poate fi vorba de o companie, un avocat, un om care are un magazin, ne interesează cei mai relevanţi”, spune Tudor. Asta înseamnă că a parcurs spaţiul din preajma facultăţii şi şi-a căutat vecini care să nu fie la o distanţă prea mare: cam la 10 minute de mers pe jos. “Am fost la o avocată, i-am spus ce idee avem, am invitat-o la evenimentul de inaugurare şi ea a fost deschisă la idee. Cam asta facem acum. Adunăm contacte şi la final vom face o hartă. Aşa că pe viitor, dacă organizăm un eveniment, vom şti cine e în zonă, vom putea să îi invităm. E un local aici aproape, poate vor putea să vină să comercializeze ceva la eveniment. Ideea e să aflăm cine e comunitatea noastră. E aproape Liceul pentru copii cu deficienţe de auz şi de vedere, poate pe viitor facultatea va putea face cursuri cu ei. Avem resurse – educaţionale şi materiale – la facultate, putem face tot felul de lucruri. Putem să invităm de exemplu vârstnicii din zonă la film. Sunt multe lucruri care se pot face, dar la noi nu prea se întâmpla până acum aşa ceva. E un experiment”, spune Tudor.

“E frumos să zici “facem asta, aia”, dar la final nu faci nimic. E important să ne gândim să facem ceva cu ce avem. Puteam lua bănci noi, puteam implica arhitecţi locali şi asta e important. Dar puteam zice: avem deja bănci, hai să folosim ce avem”, exemplifică Luis conceptul de şcoală – “asset based development”. Dar.. băncile pot fi desenate. Şi iată încă o idee. “Da, avem aici liceul de arte, dar uite: acum nu avem contacte. Putem face asta în viitor. Le spunem că am reparat nişte bănci şi îi invităm să facă ceva cu ele”, completează Luis.

Masterandul din Mexic nu e la prima implicare în Cluj – anul trecut a lucrat la un infografic despre râu, în cadrul manifestărilor Someş Delivery. “Am o responsabilitate faţă de Cluj acum. Nu doar fiindcă fiul meu s-a născut aici şi soţia mea e de aici, am şi studiat la Cluj. Acum pot să zic că am două relaţii cu două oraşe”, spune el.Faţă de oraşele cu milioane de locuitori, Clujul – oraş mare în România, dar nu prea mare- are o dimensiune numai bună să socializezi cu vecinii. “Îmi place scara oraşului. Nu îi cunosc pe toţi oamenii, desigur, dar în locurile prin care circul eu de obicei văd oameni pe care ştiu că i-am mai văzut. Simt că dacă mai stau un pic o să încep să îi salut. Asta nu prea se întâmpla în oraşul meu, care e foarte mare. Aveţi o iarnă grea şi ăsta nu e moment prea bun pentru mine, dar îmi place când vine primăvara. Îmi place că aici poţi să simţi anotimpurile. Noi avem toamnă în februarie în Mexic. Îmi place că… sau cel puţin asta e experienţa mea personală, oamenii au fost foarte receptivi cu ideile pe care le-am propus. E extrem de important să găseşti parteneri, e grozav să ai deschiderea facultăţii, a conducerii”, nu uită să menţioneze Luis.

Şi cum orice monedă are două feţe, să trecem în revistă şi părţile mai puţin bune ale oraşului. Cel mai mare minus are de-a face cu strategia pe termen lung. Sau, mai bine zis, cu lipsa ei. “Cred că nu există viziune pe termen lung. Vezi asta din felul în care s-a dezvoltat oraşul, vezi din legătura problematică Floreşti – Cluj-Napoca, de exemplu. Floreştiul e practic un cartier al Clujului, doar că nu e acceptat ca atare. Se observă felul în care suntem atât de conectaţi de vehicule. Ca şi în Mexic, pare că şi aici e cumva şi o chestie de statut. Mulţi conduc maşinile nu doar dintr-o nevoie, ci pentru a demonstra ceva. Sigur, Clujul face ceva pentru a rezolva din probleme, am văzut că există aceste teme. De pildă, au crescut preţurile pentru parcări. Dar la viteza cu care se dezvoltă Clujul, în cinci ani vor fi mari schimbări”, crede rezidentul mexican. Ce ar vrea să vadă în Cluj peste cinci ani? “Aş vrea să văd că evenimentele culturale, electronice să aibă impact în oraş. Adică să facă un oraş mai bun, nu doar să creeze un moment mai bun. Trebuie să fie parte din a construi un oraş mai bun. Am vorbit cu oameni care organizează festivaluri, Electric Castle, Jazz in the Park. O dată ce faci Jazz in the Park, ce îi rămâne oraşului, dincolo de acel moment bun de a asculta muzică? La genul acesta de lucruri mă refer. Aceste evenimente au multă putere”, constată fondatorul Hola Vecino.

Şi ne întoarcem din nou la strategie, fiindcă – nu-i aşa? – nu e suficient să avem în oraş creativi care fac evenimente şi festivaluri. De menţionat că Facultatea de Ştiinţe Politice a fost direct implicată în conturarea strategiilor municipalităţii. “Am văzut în aceste strategii că se exprimau nişte direcţii: către participarea civică, pentru creşterea calităţii vieţii. Am întrebat dacă sunt paşi specifici care să arate cum să faci să creşti implicarea oamenilor, de exemplu, fiindcă era menţioată acolo. Mi s-a răspuns că nu. E important să ştim cum să facem asta. Iar ceea ce facem noi acum e un exemplu de cum o instituţie se poate implica şi să arate că se poate face ceva”, spune Luis.

Aşa că duminică se inaugurează locul nou din parcare, cu implicarea echipei Jazz in the Park. “Pregătim idei noi pentru spațiul din parcarea FSPAC, care poate fi utilizat într-un ambient nou, cu muzică, mâncare și jocuri. De asemenea, vom inaugura noile bănci, restaurate”, anunţă studenţii.

Să mai menţionăm că FSPAC nu e caz unic în oraş: avem şi alte instituţii care vor parcări cu orice preţ în locuri care ar putea foarte bine să fie spaţii publice de şedere şi plimbare. E cazul zonei din faţa Operei Maghiare, de pildă sau a posibil frumosului loc de pe latura nordică a Catedralei din Piaţa Unirii.

Sursa foto: Mai mult decat o parcare, foto Eugen Pănescu

 

by -
0 39

Rectorul universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca vorbește la Viena despre mărturiile străine despre limba română într-un eveniment ce tratează subiectul limbii române în lume și are loc între 20 și 25 mai la Viena și Budapesta.

“Există prejudecata că latinitatea limbii române, ca şi ideea romanităţii românilor s-au fixat în secolul al XVIII-lea, prin activitatea Şcolii Ardelene, care ar fi condus şi la o „relatinizare“ a limbii noastre. Se acceptă mărturiile cronicarilor din secolul al XVII-lea, dar sunt socotite de unii nerelevante sau insuficiente. Se ignoră, în general, faptul că cele mai importante mărturii despre latinitatea românei şi despre romanitatea românilor provin din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, adică de la finele lumii medievale şi de la începuturile modernităţii. Acestea sunt opera autorilor străini care scriu aproape invariabil că româna este o italiană sau o latină coruptă. Cei care erau de specialitate, cu studii universitare, chiar plasează limba română între limbile romanice, alături de italiană, franceză şi spaniolă. În acest fel, se poate dovedi că latinitatea românei este o realitate perpetuă, cunoscută şi afirmată încă din Evul Mediu”, explică rectorul UBB, academicianul Ioan-Aurel Pop. De altfel acesta e coautor ‒ alături de Alexandru Simon, cercetător la Academia Română în cadrul Centrului de Studii Transilvane, al materialelor de prezentare a umaniştilor Johannes Honterus (1498-1549) şi Nicolaus Olahus (1493-1568) incluşi în expoziția „Europa ‒ moştenirea umaniştilor“, realizată de EUNIC Austria.

Ioan-Aurel Pop este membru titular al Academiei Române, al Academiei Europene de Știință și Artă de la Salzburg, al Academiei Naționale Virgiliene din Mantova (Italia) și membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris. A fost -director al Institutului Cultural Român din New York și al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția.

by -
0 71

O firmă din Cluj dă 350.000 de lei pentru tineri sportivi și artiști într-un program de promovare a talentelor.

E a 12-a ediție a programului, derulat prin Fundația Pentru Comunitate, iar valoarea sponsorizărilor acordate în cadrul acestei ediții ajunge la 350.000 lei – sumă ce se adaugă celor aproape 2,9 milioane de lei de la cele 11 ediții anterioare, bani care au ajuns la 1.846 tineri.

Banii vin de la un distribuitor ungar de carburanți a cărui firmă românească e înregistrată la Cluj. ”Înscrierea unei solicitări de finanțare în acest concurs de proiecte este relativ simplă”, spune directorul Fundației pentru Comunitate, Andras Imre> e nevoie de prezentarea rezultatelor din ultimii doi ani și a obiectivelor de viitor, plus întocmirea exactă a bugetului pentru finanțarea cerută. Un solicitant poate cere până la 10.000 de lei pentru a acoperi cheltuielile de transport legate de activitatea sa sportivă sau artistică sau pentru a cumpăra echipamente și materiale. Din finanțarea totală a ediției a 12-a, 160.000 lei sunt destinați sportului, 120.000 lei domeniului artelor și 70.000 lei pentru categoria de vârstă de peste 18 ani, în cadrul căreia pot solicita sprijin acei tineri care au beneficiat deja de sponsorizări în ultimii ani și au depășit vârsta majoratului. Data limită e 17 iunie. Cererile vor fi evaluate de două jurii de specialitate. Preşedintele juriului la secţiunea sport este Violeta Beclea – Szekely, campioană europeană la atletism şi doctor în sport, iar la secţiunea artă violonistul Albert Markos, concertmaestrul Filarmonicii Transilvania din Cluj.

Firma care dă banii face parte dintr-un grup multinațional cu sediul central în Budapesta, ce are operațiuni în peste 40 de țări și aproximativ 25.000 de angajați în întreaga lume.