Arhiva zilnicăApr 1, 2017

Administrația locală a permis dezvoltarea orașului înainte să aibă un plan durabil pentru a oferi condiții de oraș oamenilor care au construit în extensiile acestuia. În fiecare an, riverani de o serie de artere de pământ, pline de gropi, dar străzi aflate în intravilanul Clujul cer asfalt primăriei. Este cazul celor care locuiesc pe artere ca Valea Fânațelor sau drumul Colonia Sopor. Ca să împace spiritele, încă de anul trecut, primarul Emil Boc a anunțat că amdinistrația va contracta un credit de 30 de milioane de euro și va pune la punct un nou program de modernizare străzi în care vor fi incluse și arterele din extensiile Clujului.

Ba, mai mult, Boc a estimat că asfaltul ar putea să ajungă în Valea Fânațelor sau pe drumul Soporului în 2017-2018.

Deocamdată, creditul pentru străzi n-a fost contractat. În plus, asfaltarea acestor drumuri este foarte complicată.

City managerul Clujului, Gheorghe Șurubaru, care a fost mandatat să se ocupe de proiectul de asfaltare al dumului Colonia Sopor, spune că acesta poate fi implementat doar etapizat. Acest drum de circa 4 kilometri între cartierul Gheorgheni și Someșeni este foarte încurcat din punct de vedere al situației juridice.

Șurubaru a menționat că într-o primă fază au demarat procedurile de descâlcire a situației terenurilor și s-au cerut certificat de urbanism și date de la Direcția de Patrimoniu despre proprietate.

Într-o primă fază va fi făcută doar o porține din drumul Soporului, până la intersecția cu strada Mentenanței, tocmai ca acesta să fie folosit ca o centură de ieșire din oraș spre Calea Someșeni. Cealaltă bucată care să lege artera de centura Vâlcele Apahida, legătura cu Borhanci are o situația și mai încurcată. Și din perspectiva rețelelor de utilități.

Șurubaru a mai precizat că asfaltarea acestei artere reprezintă o provocare pentru administrația locală, mai ales că în Planul Urbanistic General profilul acestui drum este de 32 de metri. De asemenea, city managerul a mai spus că asfaltarea arterei va merge mână în mână cu programele deținătorilor de rețele.

sursa: PUG Cluj-Napoca

Cetățenii furioși de pe artera Colonia Sopor tot cer de ani de zile primarului asfalt. Ba au și protestat că primăria nu-și întoarce fața spre noul Cluj de pe dealuri și nu toarnă asflat, deși primarul tot dă undă verde proiectelor imobiliare în această zonă, în calitatea sa asumată de președinte al comisiei de urbanism. Vorbim de o zonă unde terenurile de vând în prezent cu 60-100 de euro metrul pătrat. În 2013, oamenii s-au apucat să pună ei pietriș în gropile gigantice de pe stradă în care își rupeau mașinile. În 2016, riveranii din Sopor l-au convins pe primarul Emil Boc să iasă din birou, într-o zi cu ploaie, să le înțeleagă drama: primăria i-a uitat să locuiască într-o mocirlă și n-are nicio soluție. Atunci primăria a demarat lucrări de decolmatare a șanțurilor de scurgere a apei. Și Boc a promis asfalt.

În ceea ce privește strada Valea Fanațelor șiarterele adiacente înseamnă 10-12 kilometri de drum care trebuie asfaltat din care numai pe o porțiune, circa 800 de metri, există canalizare. Așa că lucrurile sunt la fel de complicate în privința asfaltării.

Managerul Gheorghe Șurubaru a făcut declarațiile în emisiunea “Dimineți în Realitate”, difuzată pe Realitatea FM Cluj. 

CITEȘTE ȘI:

FaceBOC: Cum vrea primarul să dea asfalt de la primărie pentru străzile din extensiile Clujului

Credit municipal pentru asfalt “cu lingurița” în extensiile orașului

Atenție, imagini din Cluj-Napoca! Culmea, culmilor în NOUL CLUJ. Inundații și jale mare fix în noua zonă de dezvoltare a orașului. Și primarul care se încăpățânează să le inspecteze, în pantofi

 

by -
0 132

Peste 1700 de liceeni s-au inscris la concursul care poate înlocui admiterea, programat sâmbătă, 1 aprilie 2017, la Facultatea de Matematica și Informatică din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Concursul, devenit o tradiție la nivelul UBB, constă în susținerea unei probe scrise la matematică sau informatică, la alegerea candidatului, probă ce poate fi susținută în limba româna sau limba maghiară.
Conform regulamentului concursului, primii 6 clasați vor primi în mod automat nota 10, fiecare dintre concurenți având posibilitatea de a folosi nota pe care o primește la concurs ca alternativă la examenul de admitere la Facultatea de Matematică și Informatică a UBB, arată protv.ro.
Tot sâmbăta, 1 aprilie 2017, elevii claselor a XI-a si a XII-a participă la concursuri care pot înlocui examenul de admitere la Facultatea de Fizică, Facultatea de Business și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul UBB.
Conform tradiției, UBB organizează concursuri care pot înlocui examenul de admitere la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, Facultatea de Biologie și Geologie, Facultatea de Știință și Ingineria Mediului, Facultatea de Teatru și Televiziune, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării.

Carnea de porc România se scumpeşte de luna viitoare cu până la 20%. Este avertismentul producătorilor de carne de porc, la care autorităţile nu au până acum un răspuns. Producătorii spun că scumpirile vin pe fondul creşterii preţurilor materiei prime pe pieţele internaţionale. Jumătate din carnea de porc din România vine din import, anunță digi24.ro.

„Este cel mai mare preţ din ultimii cinci ani pe piaţa bursei cărnii de porc, iar motivul ţine de tăierile masive care au fost anul trecut. Numai astăzi (ieri n.r.) bursa germană, la porc, a crescut cu 7 eurocenţi. Probabil că unii vor migra în zona cărnii de pui. Puiul nu are modificări de preţ. La carnea de vită deja au fost nişte modificări în sus”, spune Radu Timiş, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii.

Creşterea accelerată a preţurilor la producător se va vedea în curând şi în magazine. Astfel, cel mai mult se va scumpi carnea proaspătă, cu aproximativ 20 la sută, în vreme ce preţul preparatelor din carne se va majora cu până la 12 la sută. Producătorii spun că scumpirile sunt cauzate de cererea ridicată de pe pieţele internaţionale, în special cele din Asia.

 

sursa: Facebook

UDMR Cluj s-a decis și a făcut o propunere pentru postul de viceprimar al Clujului, lăsat vacant prin demisie de Anna Horvath. Așa cum a anunțat Actualdecluj.ro, a fost nominalizată, Olah Emese, singurul consilier din plenul local aflat la al doilea mandat.

UDMR a făcut scut în jurul viceprimarului Anna Horvath, încă din octombrie anul trecu,t când aceasta a intrat sub lupa procurorilor DNA pentru fapte de corupție. Liderii partidului au susținut-o necondiționat și au adresat public mesaje împotriva procurorilor, mizând pe nevinovăția acesteia. Horvath nu și-a mai putut exercita funcția de viceprimar, fiind pusă sub control judiciar, însă ea a rămas consilier local. Până în prezent, partidul nu a nominalizat un alt viceprimar. La finalul acestei săptămâni, UDMR Cluj s-a decis: avocata Olah Emese va fi propusă pentru a ocupa funcția de viceprimar. Aceasta are cinci ani de experiență în Consiliul Local și a spus că e pregătită să servească intereseze maghiarilor din Cluj, sub coordonarea Annei Horvath care a rămas în Consiliul Local ca simplu consilier.

Cluj-Napoca rămâne fără viceprimar UDMR. Cine îi va lua locul

Cine o înlocuiește pe Anna Horvath? De ce mai are Boc nevoie de maghiari

Propunerea ca Olah Emese să fie noul viceprimar al Clujului va fi făcută la ședința Consiliul Local din 4 aprilie, urmând să fie supusă votului consilierilor. Tot la această ședință urmează să fie validat și consilierul local care va lua locul lui Csoma Botond, demisionar de anul trecut când a fost ales deputat în Parlamentul României: Daniel Nistor, inginer, următorul pe listele UDMR de la alegerile locale.

Procurorii DNA au trimis-o în judecată pe Horvath (sub control judiciar) anul acesta pentru fapte de corupție. Horvath e acuzată că a traficat pe lângă funcționarii din primărie influență pentru milionarul Fodor Zsolt de la care a primit abonamente la festivalul de muzică Untold pe care le-a dat voluntarilor din campania electorală din iunie 2016.

În plus, mai există și o sesizare de la Agenția Națională pentru Integritate (ANI) prin care Horvath a fost găsită în conflict de interese. ANI a informat DNA și Primăria că în perioada exercitării mandatului de viceprimar 2012 – 2016, Horvath a participat la ședința Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, în cadrul căreia a fost adoptată o Hotărâre prin care s-a dispus alocarea sumei de 90.000 lei către Asociația Claudiopolis – Asociația pentru Dezvoltarea Comunității în cadrul căreia aceasta deține calitatea de președinte, și alocarea sumei de 30.000 lei Universității Sapientia din partea căreia persoana evaluată a beneficiat de foloase prin intermediul contractelor încheiate în calitate de cadru didactic.

Având în vedere că nu a primit câștig de cauză în procesul pentru ridicarea măsurii controlului judiciar, dar și cu noile acuze privind conflictul de interese, Anna Horvath a anunțat deja în 9 martie că își va da demisia din funcție. Ea a motivat căde cinci luni de zile este sub control judiciar și nu mai are nicio sursa de venit. În 20 martie și-a dat demisia din funcția de viceprimar,  aceasta urmând să activeze ca vicepreşedinte executiv al UDMR pe probleme de administraţia locală. Consiliul Local a luat act de demisia Annei Horvath la ședința din 21 martie. Atunci, UDMR n-a făcut nicio propunere pentru poziția de viceprimar. Anna Horvath va rămâne în continuare consilier local.

Viceprimărița Clujului, suspectată de conflict de interese. Pe fir intră din nou DNA

Sub control judiciar de 5 luni, viceprimărița Clujului își anunță demisia. Și-a găsit deja următorul job. Kelemen, atac la procurori: “dacă procurorii ar fi avut dovezi solide demult am fi depășit această fază”

 

by -
0 949

Cercetătorii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca au obţinut medalia de aur la cea de-a 45 ediţie a Salonului Internaţional de Inventică de la Geneva pentru un biofilm cu activitate antimicrobiană, o folie din biopolimeri folosită în ambalarea cărnii, transmite mediafax.ro.

Invenţia cercetătorilor Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) a fost brevetată la sfârşitul anului trecut, iar acum a obţinut medalia de aur la cea de-a 45-a ediţie a Salonului Internaţional de Inventică de la Geneva.

”Suntem foarte bucuroşi că am obţinut această medalie de aur la clasa Q – alimente, băuturi, cosmetice, sănătate, pentru biofilmul antimicrobian, produs patentat. Practic această folie, în interiorul ei, reţine compuşi care îi dau această valoare antimicrobiană. A fost gândit pentru produsele strict din carne. Scopul acestui biofilm este să inhibe dezvoltarea de bacterii la suprafaţa produsului. Biofilmul este făcut din biopolimeri care încorporează extracte naturale din plante care au efect antimicrobian. Se poate consuma, însă preferabil este să fie dat jos. Testele pe care le-am făcut au arătat că efectul puternic îl are asupra dezvoltării listeriei monocytogenes, care este un microorganism specific produselor din carne. Infecţia cu această bacterie duce la listerioză, o afecţiune gravă care, netratată corect în primele 48 de ore, poate duce la deces sau sechele grave la nivel neurologic”, a spus Dan Vodnar, coordonatorul echipei, pentru sursa citată.

Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva se desfăşoară în perioada 29 martie – 2 aprilie.

“M-am rugat lui Dumnezeu, am țipat la el, am îngenuncheat și-am țipat din nou.”

Știți filmulețele din Siria care circulau cu o repeziciune pe internet? “This may be my last video (acesta ar putea fi ultimul meu video)”. În spatele camerei sesizezi fizionomii îngrozite. Sunt ultimele apeluri de disperare trimise dintr-un infern sirian fără sfârșit.

Se aud bombardamente, cad bucăți din clădiri, încăperile minuscule se cutremură, la fel ca și oamenii care cer cu ultima fărâmă de energie ajutor. E un testament.

Iuliana Lorincz e româncă originară din Cluj-Napoca. Soțul său e sirian din Rakka și au împreună 6 copii, patru fete și doi băieți. Au locuit în Siria permanent din 1990 și până în 2014. Țara a fost distrusă de trei tabere mari, armata lui Bashar, Armata Liberă și Daesh-ul, adică ISISUL- autointitulata grupare teroristă Stat Islamic.

Ultimii au pătruns în Rakka în 2013, iar în ianuarie 2014 au preluat controlul orașului. Rakka era o bijutierie a Siriei, un oraș prosper cu Eufratul aproape, un centru al agriculturii, unul dintre cele mai mari din Orient. Iar câmpurile petroliere nu lipsesc. Se trăia tihnit în Rakka. Se trăia. Pentru că azi nu se mai trăiește. Cei care au rămas sunt captivi într-un război care nu le aparține. Și n-au nici o scăpare.

Iuliana și-a construit viața aici și și-a crescut copiii. De cele mai multe ori, nopțile sau diminețile o găseau singură pentru că soțul său, medic de profesie, era chemat la datorie.

Când a intrat ISIS-ul în oraș, nimeni nu știa ce avea să se întâmple. Nici nu erau cunoscuți de localnici. Se întrebau oamenii cine sunt și ce vor de la ei. Le-au închis școlile, le-au înlocuit cu câteva tribunale și au început să dicteze legi. Au devastat cele două lăcașuri de cult creștine, o biserică ordotoxă și una catolică, pe ultima transformând-o într-un centru de comandă.

Biserica Catolică din Rakka a fost transformată în centru de comandă ISIS

Apoi s-a dat legea Niqabului (vălul musulman). Cu ultimatum. Aveți termen până poimâine să o puneți în aplicare, dacă nu, veți vedea ce se va întâmpla”, i-au amenințat pe oameni.

Iuliana și cele patru fete ale sale obișnuiau să se îmbrace european. Jeanși, tricouri, o rochiță, ținută lejeră. N-au crezut în legile Isis până când, alertată de strigăte disperate ale unor oameni, a dat buzna-n stradă ca să vadă ce se petrece. Un adult la vreo 30 și ceva de ani e atârnat, fără cap, în Piața Centrală, în apropierea casei familiei sale. L-au decapitat. La picioarele sale stă o femeie în vârstă și plânge trei zile. Zi și noapte.

Era abia începutul. Daesh-ul i-a pus apoi pe localnici să-și cheme fiicele care-s la școală, la facultate, acasă, pentru că, altfel, le vor închide în închisori. Avocații sau cine urmează cursuri la drept, aveți trei zile să vă ardeți diplomele și să vă lepădați de ele. Avem o listă cu ce aveți voie să citiți. Asta e, nimic altceva. Orice altă carte va fi arsă. Dacă nu o faceți voi, veți vedea ce se va întâmpla. Femeile neacoperite vor fi biciuite. Nici o femeie nu va ieși neînsoțită pe stradă de un bărbat. Bărbații trebuie să poarte barbă.

“De ce noi? N-am înțeles asta niciodată. Și de unde atâta cruzime? Mai mult decât asta, erau foarte, dar foarte mulți europeni. Stăteau și la coadă la spital la circumcizii, adulți de 30-35 de ani. Doar lângă casa mea erau șapte familii de europeni veniți cu soții, cu copii care s-au înrolat în ISIS. Nici nu știau limba arabă, erau blonzi cu ochi albaștri, nemți, foarte mulți belgieni, ruși, enorm de mulți străini”, îmi povestește Iuliana.

Cruzimile de neimaginat continuă în Rakka. Iar acum, la câteva luni de la instaurarea ISIS, teroriștii încep să transmită execuțiile publice. Pe panourile publicitare de altădată din centrul orașului Rakka, se decapitează oameni.

“Ucid cu o plăcere….foloseau și cuțite cu lama neascuțită pentru a chinui și mai tare. Puteau ucide pe oricine din orice motiv. Era judecat pentru trădare, cineva era considerat trădător. Jos capul! Filmau, regizau execuțiile. În centrul orașului Rakka, foarte aproape de unde locuiam, se puneau de jur împrejurul unei piețe țepușe. Zile întregi în țepușe erau așezate capete de oameni. Și le lăsau acolo. Trupurile erau puse grămadă peste grămadă în trezine, mașinile alea cu trei roți și erau cărate de colo-colo ca să vadă toată lumea. Nu-mi lăsam deloc copiii să iasă afară. Băiatul cel mic a leșinat de frică într-un moment. Mi-a venit să mor, nu știam ce să fac.”

Într-o altă zi, a ieșit în curtea casei și din obișnuință nu și-a mai acoperit fața. Până când au început să strige către ea doi soldați ISIS: Acoperă-te, acoperă-te! A înlemnit, dar s-a salvat la timp pentru că imediat una dintre fete i-a aruncat o un batic și s-a acoperit. “M-au văzut de pe un acoperiș. Urmau să mă biciuască”

Cu frica nu te poți obișnui niciodată. Îți acaparează sufletul, înfingându-și adânc tentaculele și nu poți s-o controlezi.

“M-am rugat lui Dumnezeu, am țipat la el, am îngenuncheat și-am țipat din nou.”

Problema este că ei au foarte mulți adepți. Iar pe copii îi îndoctrinează de mici. Știți ce frumos se poartă cu ei? Le cumpără cadouri, le vorbesc frumos, le dau o armă, le mai iau alte cadouri și tot așa. Un copil de 8-10-11 ani e pierdut. Sunt și localnici, dar foarte puțini, care ajung să fie părtași. Ei sunt cei care și-au pierdut tot ce aveau pe lume, nu mai au casă, nu mai au nimic și se alătură organizației. Dar sunt foarte puțini. Cei mai mulți sunt străini, atenție, nicidecum sirieni. Din toată Africa, din toată Europa și din Asia.”

Călătoria

Când s-a dus cu fetele să le înscrie la examenul de Bacalaureat în orașul Alhasake, pe Iuliana și pe ele le-a salvat din nou divinitatea.

“Am luat un autobuz care trecea prin deșert și drumul dura cam trei ore, pentru că pe drumul obișnuit se dădeau lupte între Guvern și Isis. Căldură, nisip, Niqab, teroare, pentru că la anumite intervale ne opreau la control cei din Isis. Ei pot să te oprească oricând, te pot da jos din mașină și-ți pot tăia gâtul pe loc. Nu aveam voie fără însoțitor, adică o persoană de sex masculin. Te loveau cu bâta dacă ieșeai fără bărbat. Nu puteam merge, de exemplu, nici după un kilogram de zahăr la magazin, fără însoțitor. Acest drum pe care l-am făcut îmi aduce aminte de un film, drumul spre Kabul, care seamănă izbitor cu drumul nostru. Când se vedea câte un control în depărtare, șoferul nostru striga în gura mare: “acoperiți-vă, daesh!”Repede, în locul muzicii care era dată la maxim cu melodii din folclor sau cântăreți cunoscuți se punea vocea unui imam care citea din Coran cu o voce gravă, evalvioasă!Tremuram. Încercam să mă abțin ,se controlau actele fiecăruia si însoțitorul fiecărei femei sau fete. Insoțitorul nostru era fiul meu cel mic, care atunci avea 11ani, mi-era teamă că nu-l acceptă şi o să ne coboare din autobus.

Îi vedeam prin himarul (niqabul) cu mai multe rînduri de material, ultimul rând ascunzînd şi ochii; ca prin ceață densă, totul era gri,lacrimi de indignare îmi şiroiau pe față udând cârpa neagră !”Cine este însoțitorul vostru?” m-a întrebat unul dintre ei, purtând o cagulă pe față.Fiul meu, îi răspund. El : “Mă copile, ce faci dacă cineva se uită la mama sau surorile tale? Fiul meu: “Mă uit foarte urât la el!”Bravo băiete esti bun de însoțitor!”

Primul test l-am trecut, urmează controlul actelor; aici încep sa transpir în şiroaie de teamă, de cald, de stres. Îi dau actele și strigă: “Ești creştină!Arată-mi dovada că ai plătit gizie!!”. Aici, pe loc, m-a luat o stare de leşin;nemernicul ăsta habar nu are că femeile creştine pe vremuri în islam nu plăteau gizie, ci doar bărbații creştini – gizia era un tribut în aur plătit anual de creştinii care locuiau alături de musulmani. Îmi vedeam fetele, își frecau palmele de groază și pentru o secundă le-am văzut luate. Nu mă gândeam nici o secundă la mine, groaza îmi creştea în suflet pentru copiii mei. Cu o idee de moment cu mare risc spun:”Nu, nu sunt creştină.” El:”Cum să nu fi?Scrie aici că eşti!!” “Știu că scrie, dar eu niciodată în 25 de ani de când sunt în Siria nu m-am gândit că veniți voi şi trebuie sa demonstrez ce religie am. A început să urle și i-a chemat pe alții. Acum mă gândeam cum îmi scap copiii. Apoi, cu o voce fermă, încep și recit un verset din Coran, vestitul verset care se spune la convertire. Vocea îmi tremură chiar la numele profetului, dar îl spun până la capăt. Îl învățasem la îndemnul copiilor mei cu doar o lună în urmă. Ei îmi ziceau să-l învăț că nu se știe niciodată. Termin versetul și aud că strigă: MashAllah, MashAllah. În gândul meu îi mulțumeam lui Dumnezeu că ne-a scăpat în acea zi”

România, țara mea

Derulăm puțin înapoi. În 2013, pe când începuseră deja în toată țara agitațiile și conflictele de stradă, Iuliana și-a luat copiii și a venit în România, cerând repatrierea lor. A venit în Cluj-Napoca, locul unde s-a născut și-a prezentat certificatele lor de naștere. “Sunt false!”, i-a transmis un funcționar și le-a rupt în fața ei. Femeia a rămas într-o chirie mai multe luni prin Cluj până când au venit de la București confirmări.

“Nu, nu erau false, bine doamnă”. “Nici nu și-au cerut scuze față de mine. Am încercat să obțin și o audiență de la primar, n-am putut. Îmi spuneau funcționarii de-acolo că e vina mea, că ei nu au ce face și că asta se întâmplă dacă m-am măritat cu un arab”.

Le-a rezolvat în final actele. Soțul Iulianei era în tot acest timp în Siria. Le-a asigurat: “Veniți acasă, lucrurile se liniștesc, totul va fi bine, trebuie să fim încrezători”. În același timp se discuta la Geneva despre un tratat de pace în Siria. Era al doilea. “A fost mai întâi Geneva 1, unde totul a eșuat din start, cu opoziția Arabiei Saudite. Apoi urma al doilea congres de la Geneva, cu participarea americanilor și rușilor. Trebuia să fie pe 13 noiembrie 2013, apoi s-a mutat în decembrie, ianuarie. Am plecat înapoi și a fost momentul în care mi-am reproșat asta. Mie, în primul rând, ca și mamă. Eram în Cluj-Napoca cu cinci copii în stradă, băiatul cel mare era la facultate și noi eram șase suflete într-o chirie. Eu cu fetele și cu băiatul cel mic. Am zis să merg că va fi pace. Nici un moment nu i-am reproșat soțului meu nimic pentru că el nu avea de unde să știe ce se va întâmpla.”

“V-au trebuit bărboși”

În disperare, după luni de zile de stăpânire Daesh, Iuliana caută o scăpare. Discuția se poartă în aprilie, 2014, în plină ascensiune ISIS. Femeia sună la Ambasada României din Damasc. “Suntem singuri, cum ieșim? Nu mai putem sta aici, ne omoară”. La capătul firului e un consul.

– Nu avem ce face. Ce să facem, cum?

– Salvați-ne, avem nevoie de ajutor. Ne omoară pe toți! Suntem români, avem acte românești, cetățenie.

– Asta se întâmplă dacă-ți plac bărboșii. Ce faceți acolo, de ce te-ai dus acolo?

– Domnule, sunt aici din 1990.

Convorbirea e frântă imediat de un proiectil care cade în apropiere și lovește o casă învecinată. Copiii Ileanei încep să țipe, ea strigă din telefon spre copii.

A auzit tot ce se întâmplă și m-a trimis să am grijă de copii. Păi, cum, domnule? Tu mă cerți că m-am căsătorit cu un arab? Am scăpat și de această dată. Soțul meu era voluntar la spital, era plecat mereu pentru că erau răniți cu zecile, cu sutele. Eram singuri.”

Și-a jurat atunci Iuliana că, indiferent de riscuri, trebuie să fugă. Pentru copiii ei, pentru familia ei. Au plecat în Turcia, cu multe dificultăți. Din motive ce țin de securitate, Iuliana nu poate spune mai multe. Familia sa e reunită și trăiește azi în liniște într-un stat european, undeva în nord.

Interogatoriul

Rudele din partea soțului sunt captive în continuare în Rakka.

“Eu eram la un moment dat la zilele Clujului și am început să plâng, pur și simplu. Erau copii care se jucau cu apa, la Chios și mă gândeam de ce în Siria nu se pot juca în liniște copiii la apă. Cu ce-au greșit ei? Cu ce-a greșit oricine? Noi am spus toate lucrurile care se întâmplă acolo, am fost și interogați când am ajuns în București, am povestit tot, mult mai multe decât v-am zis eu acum. Avem rude în Rakka, sunt oameni captivi acolo. Nimeni nu face nimic pentru ei. Cineva susține tot acest război. ISISUL vinde zilnic petrol că au în stăpânire câmpuri întregi. Cine îl cumpără? Doar nu îl iau localnicii. Cine îi finanțează? Ei sunt niște brute care sunt trimise în orice loc din lume unde vrei să creezi haos. Dacă, de exemplu, mâine, cineva ar vrea să creeze haos în Honolulu, mâine ar ajunge acolo această organizație.”

Ultimul Crăciun sărbătorit în Raqqa, înaintea intrării trupelor Isis în oraș

Iuliana a încetat să mai viseze. Se bucură de cele mai neînsemnate lucruri pe care i le oferă viața. Un răsărit, un apus de soare, o pasăre cântătotare.

“Avem multe rude rămase în Rakka. Vorbim când putem prin mesaje pe whatsup și e foarte riscant și așa. Sunt oameni nevinovați, care nu au nici o legătură cu terorismul. Nepoata mea a fost căsătorită din nevoie iar în martie anul trecut a născut într-o pivniță, în întuneric, fără doctori. Ei stau înfricoșați. Sunt neajutorați. Nu au voie să iasă din oraș, tot orașul e înconjurat. Cine e prins că fuge, e decapitat sau spânzurat pe loc. Iar dacă reușești să ieși, vei călca pe o mină, că sunt câmpuri întregi. Pe cine interesează? Noi suntem beneficiari ai soartei. Noi nu ne-am pierdut un copil, familia mea e nevătămată. Suntem beneficiari ai soartei. Dar restul?”

Ultima fotografie cu casa familiei Sleman. E făcută exact în momentul plecării definitive din Siria

Ultima fotografie

“Nu putem duce nimic. Fiecare își ia câte un lucrușor, ne așteaptă mașina. Repede-repede”. Fetele se înghesuie, nu știu ce să aleagă. Un album cu poze, un CD cu muzică, o chitară. Chitara nu poate rămâne, îi spune Iuliana. “Asta o iau, nu iau altceva”, vine și răspunsul. Chitara e ascunsă sub scaunul mașinii, iar familia Sleman părăsește Rakka. Lasă totul în urmă pentru a scăpa în viață.

Mai păstrează o ultimă imagine cu casa lor. O casă părăsită. Fără viață. “Suntem noi vii. Eu sunt o mamă. Sunt o mamă fericită. Mi-am lăsat prieteni în Rakka, avem familie acolo. Ei mor pe capete.

Cui îi pasă?”