Eveniment de amploare pe Cluj Arena, timp de trei zile, din 18 până în 20 august, iar acesta nu are legătură cu distracția.

Este vorba despre Congresul Internațional al Martorilor lui Iehova, la care sunt așteptați în jur de 30.000 de oameni. Trebuie precizat că Martorii lui Iehova organizează luna aceasta opt astfel de congrese în toată lumea, iar unul dintre ele a fost programat în România, mai precis pe Cluj Arena. Două scene vor fi amplasate pe stadionul clujean, una pentru limba română, iar a doua – pentru limba maghiară. Pentru delegații din străinătate va exista traducere în limba engleză, la căști. Reprezentantul pentru presă al Martorilor lui Iehova, Sandu Popescu, a informat pentru actualdecluj.ro că vor participa delegați din șapte țări, iar 1.200 dintre aceștia vin numai din Statele Unite:  “E un eveniment de mare amploare, ne-am organizat din timp, delegații noștri au asigurate cazările în hotelurile din Cluj încă de la începutul anului. Vom avea foarte mulți delegați din SUA, 1.200 de persoane. Majoritatea vor rămâne la Cluj Napoca timp de zece zile. Am organizat pentru ei mai multe tururi prin județ, la munte, la salină, prin oraș”.

Pe vechiul stadion “Ion Moina” s-a mai desfășurat un astfel de Congres (foto sus)

Organizatorii Congresului transmit că este un moment istoric pentru cei peste 40.000 de membri ai acestei religii din România, care au asistat la un congres similar în urmă cu două decenii, tot la Cluj, pe vechiul stadion municipal “Ion Moina”. După congresul internațional din 1996 organizat pe “Ion Moina” din Cluj-Napoca, Martorii lui Iehova organizează între 18 și 20 august 2017 un congres special pe Cluj Arena, unde se așteaptă ca toate cele 30.000 de locuri să fie ocupate de delegați și invitații lor. Titlul Congresului – „Să nu renunțăm!”.

Congresul internațional de la Cluj este promovat în întreaga țară printr-o campanie specială de distribuire de invitații ce durează o lună, și va fi transmis în direct, parțial, în alte 11 localități din țară – în Arad, Botoșani, Brașov, Odorheiu Secuiesc, București, Constanța, Negrești-Oaș, Piatra-Neamț, Râmnicu Vâlcea, Târgu Secuiesc și Turda. Programul începe în fiecare zi la 9.20, intrarea este liberă și nu se face colectă. Între participanții la acest congres se numără peste 2.000 de cetățeni străini, din Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Ucraina și Grecia.

Congrese similare au loc în acest an în Bolivia, Canada, Indonezia, Italia, Kazakhstan și Madagascar.
Martorii lui Iehova activează în România de peste 100 de ani, cel puţin din anul 1911. Primul congres organizat de aceștia în România a avut loc în 1920. De altfel orașul Cluj-Napoca are un loc special în istoria Martorilor în țară: de aici a fost coordonată activitatea în primii ani după primul război mondial și tot aici a fost organizat primul congres al Martorilor lui Iehova din România după căderea regimului comunist, în 1990. Totodată aici a fost organizat unul dintre cele două congrese internaționale organizate în România, în 1996, cu o asistență de 20.000 de persoane, și tot pe fostul stadion „Ion Moina” a fost înregistrat congresul cu cea mai mare asistență din istoria sa în România, 24.000 în 2004 (foto).

Istoria Martorilor lui Iehova din România, relatată chiar de ei:

Începuturile

Martorii lui Iehova activează în România de peste 100 de ani, cel puţin din anul 1911. József Kiss şi Károly Szabó au asistat, în Statele Unite, la mai multe conferinţe biblice ţinute de Studenții în Biblie. Charles Taze Russell a remarcat interesul lor sincer față de Cuvântul lui Dumnezeu și le-a sugerat să se gândească la o eventuală întoarcere în România pentru a le împărtăşi rudelor şi prietenilor mesajul Bibliei. Atât Károly, cât şi József s-au întors în România în 1911 și s-au stabilit în oraşul Târgu-Mureş, din Transilvania. Ei au început să le depună mărturie rudelor și altor persoane. Astfel că în 1919, în România existau deja 150 de „clase”, sau congregaţii, ale „Studenţilor în Biblie”, iar numărul Martorilor a crescut la aproximativ 1 700.

Din anii ‘30, frații Magyarosi Martin și Pamfil Albu au reorganizat lucrarea de predicare
Din anii ‘30, frații Magyarosi Martin și Pamfil Albu au reorganizat lucrarea de predicare
Predicând cu gramofonul
Predicând cu gramofonul

Între cele două războaie mondiale

În aprilie 1920, s-a înfiinţat prima filială a Watch Tower Bible and Tract Society din România. Un timp, Filiala a supravegheat activitatea din Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie şi Ungaria. În același an, fraţii au ţinut primele lor congrese la care au venit aproximativ 500 de fraţi din toate zonele ţării. În 1924, Filiala a cumpărat o proprietate pe care a folosit-o ca tipografie.

Prima Filială din România, Cluj-Napoca, 1924
Prima Filială din România, Cluj-Napoca, 1924

În această perioadă, clerul ortodox s-a opus cu înverșunare activității Martorilor în România. În 1921, unii preoţi din Bucovina au scris Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei, cerând ca lucrarea Studenţilor în Biblie să fie interzisă. La sfârşitul anului 1926, revista Turnul de veghe a fost interzisă.

În 1929, supravegherea lucrării a fost preluată de Filiala din Germania, iar mai târziu de Biroul Central European din Berna (Elveţia). În 1933 s-a reuşit înregistrarea ca persoană juridică a Societății de Biblii şi Tracte a Martorilor lui Iehova. Totuşi, în aprilie 1937, activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în România, iar în august 1938, biroul de filială din Bucureşti a fost închis.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după încheierea acestuia

Martorii din România au avut de suferit sub influența dictaturii fasciste instaurate în România în 1940. După încheierea războiului, la 11 iulie 1945, Asociaţia Martorilor lui Iehova din România a fost înregistrată ca persoană juridică. În zilele de 28 şi 29 septembrie 1946, Martorii lui Iehova au ţinut primul lor congres naţional în România, la Arenele Romane din Bucureşti, la care au asistat aproximativ 15 000 de persoane.

Congres Național la Arenele Romane, București, 1946
Congres Național la Arenele Romane, București, 1946

În timpul regimului comunist

În noiembrie 1946, au venit la putere comuniştii. Regimul comunist nu a înțeles poziția Martorilor lui Iehova. În urma deciziei Ministerului Justiţiei din 8 august 1949, biroul de filială din Bucureşti a fost închis, la fel şi clădirile cu locuinţe, iar toate echipamentele, inclusiv bunurile personale ale Martorilor, au fost confiscate. În următorii ani, sute de Martori au fost arestaţi şi condamnaţi. Unii chiar au fost torturaţi, iar apoi trimiși la închisoare sau în lagăre de muncă.

O nuntă a Martorilor lui Iehova, 1984
O nuntă a Martorilor lui Iehova, 1984
„Râșnița” – un instrument folosit pentru a multiplica literatură sub interdicția comunistă
„Râșnița” – un instrument folosit pentru a multiplica literatură sub interdicția comunistă

După căderea comunismului

La 9 aprilie 1990, Martorii din România au fost recunoscuţi legal, sub denumirea „Organizaţia Religioasă «Martorii lui Iehova»”. În urma acestei hotărâri, s-a putut redeschide Filiala din București care se ocupă de organizarea activității de predicare din România.

În 1990, în România erau 17 000 de Martori ai lui Iehova. Numărul Martorilor din România a continuat să crească, ajungând la recordul de 40 605 persoane. La congresele regionale din vara anului 2015, ținute în 10 orașe din țară, prezența a fost de peste 46 000 de persoane, Martori și simpatizanți deopotrivă.

 

Primul congres organizat după căderea regimului comunist, Cluj-Napoca, 1990
Primul congres organizat după căderea regimului comunist, Cluj-Napoca, 1990
Cea mai numeroasă adunare teocratică din România: asistență de peste 24 000, Cluj Napoca, 2004
Cea mai numeroasă adunare teocratică din România: asistență de peste 24 000, Cluj Napoca, 2004
O audiență de peste 20 000 de oameni și aproape 900 botezați, Cluj-Napoca, 1996
O audiență de peste 20 000 de oameni și aproape 900 botezați, Cluj-Napoca, 1996

Comments

comments

5 COMENTARII

  1. O sinteză in cateva puncte a istoriei mişcării “Martorii Lui Iehova”

    A. Origini Adventiste

    Fata in fata cu istoria noastra controversata (scriu “noastra” deoarece si eu am facut parte din ea, deci am dreptul):

    Dupa cum spune un proverb, cine nu este dispus sa invete din greselile trecutului, este condamnat sa le repete (sau ca o parafraza sa stea pe mai departe in ele).

    Partea I – Originile mişcării, a doctrinelor şi a cronologiei de înainte de preluarea numelui Martorii Lui Iehova

    Originea miscari Martorii lui Iehova – cum a aratat Lothar Gassmann in cartea “Martorii Lui Iehova” şi altii, vine de la adventisti, ei fiind o mica ramura a “Adventistilor” (adventisti de ziua intai, duminicari, care tineau duminica), care ulterior şi-au schimbat numele in “Vestitorii Diminetii”, apoi in “Studentii Bibliei”, iar mai apoi in cel de “Martorii Lui Iehova”. A se vedea si Wikipedia (Engl.): http://en.wikipedia.org/wiki/Jehovah%27s_Witnesses

    In vara anului 1874, dupa mai multi ani de studiu, inceput in 1869, Charles Taze Russell, tatal sau si o sora de a lui s-au botezat la o ramura a “Adventistilor”, numiti “Second Adventists”. Ei au fost botezati de predicatorul Adventist George Storrs (unii contesta asta, sustinand alte nume posibile, dar este treaba lor). La numai doi ani după botez, in anul 1876, tanarul Russell a fost ordinat ca pastor local in cadrul acelei ramure a miscarii Adventiste. Pe atunci “Adventistii” erau divizati in mai multe grupari. Adventistii din gruparea la care s-au botezat cei din familia Russell, asteptau revenirea Domnului Isus in anul 1874, si rapirea lor la cer. A se vedea si Wikipedia (Engl.): http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_Taze_Russell

    Se stie ca Adventistii timpurii erau foarte interesati de aspecte cronologice, si fixari de date (1843, 1844, 1914, etc.) mostenire ce s-a rasfrant si asupra acelui grup, care, in frunte cu pastorul Charles Taze Russell, parasind Adventismul, isi va croi un drum propriu. Un punct central in credinta grupului pastorit de CTR il ocupa datele doctrinare, ca 1874, 1878, 1914, 1918, etc.. Carl O. Jonsson in cartea Timpul Natiunilor Reconsiderat – demonstreaza ca aceste interese pentru date Biblice au fost starnite de anumiti rabini, care neacceptand faptul ca Mesia a venit in persoana Domnului Isus Christos, au lansat anumite ipoteze, cu privire la venirea “adevaratului Mesia”. Acesti rabini au fost aceia care au starnit interesul jucandu-se cu expresia Vechi Testamentala “un an pentru o zi” si dupa ei s-au luat o duzina de predicatori crestini. Unul dintre ei a fost predicatorul baptist William Miller, care (din nefericire) prin diferite calcule va sustine anul 1843 ca an al revenirii Domnului Isus Christos.

    Istoric:

    Pe baza consemnărilor din Numeri 14:34, Ezechiel 4:6 şi Daniel 9:24-27 multi au incercat să forţeze anumite pasaje (atentie: altele decat acestea) unde Biblia vorbeste despre zile, considerând că SI acele zile sunt de fapt ani simbolici, desi nu sunt, ca de exemplu in Daniel 8:14. Ideea au dat-o învăţaţii evrei, care nu au aceptat creştinismul şi au încercat să fixeze data veniri “adevăratului Mesia”.

    Astfel:

    1. Benyamin ben Moshe al-Nahawendi, sau pe scurt Nahawedi, care a trăit în sec. IX (cc. 830 – 860) a calculat ca cele 2300 de seri şi dimineţi descrise în Daniel 8:14 sunt de fapt ani, care au început la distrugerea localităţii Silo, în 942 înaintea erei noastre şi se vor sfârşi la 1358, când va apare Mesia. Tot el calcula cele 1290 de zile din Daniel 12:11 cu începere de la dărâmarea Templului din anul 70 era noastră, ce se vor sfârşi la 1358.

    2. Saadja Ben Josef Gaon, 882 – 942, a făcut la fel

    3. Solomon Ben Jeroham sec. X calcula cele 1335 de zile din Daniel 12:12, cu începere de la timpul lui Alexandru cel Mare, până la anul 968, cand astepta izbăvirea Israelului

    4. Faimosul Rabbi Rashi, 1040 – 1105, calcula sfârşitul celor 2300 de zile la 1352

    5. Abraham Bar Hijja Hanasi, cc. 1065 – 1105, credea că cele 2300, 1290 şi 1335 de zile se vor împlini în sec. XV

    Aceste calcule care fixau revenirea lui Mesia, adica, acest model de interpretare a profetiilor prin care se ajungea la aceste calcule dubioase si speculative, a fost imbratisat de cativa predicatori crestini, unul fiind baptistul William Miller, fondatorul miscarii Adventiste. Dupa moartea sa, aceasta miscare se va segmenta in mai multe fractiuni, iar in una dintre aceste fractiuni, se va integra tanarul Charles Taze Russell si cativa membrii din familia sa. Parasind mai apoi Adventismul, sau mai degraba doar numele si cateva idei, din nefericire, el va pastra toata schema de interpretare dubioasa si speculativa a profetiilor, preluata de la Adventisti. El a preluat de la Adventistul Nelson H. Barbour (care i-a fost mentor in ale calculelor cronologice) si a perpetuat o cronologie foarte gresita, dupa care cei 6000 mii de ani ai existentei omenirii se terminau in 1873, dupa care incepea mia de ani profetita in Cartea Apocalipsa. Nu este de mirare de ce conceptele sale eronate trebuiau corectate de urgenta.

    B. Doctrina anului 1914 de la William Miller la Charles T. Russell, via (prin) Nelson H. Barbour

    CTR este avertizat de cateva grupuri de sustinatorii ai lui care il parasesc (printre care sora lui, un nepot de al lui, si fiica lui adoptiva Rose si ginerele), ca in anumite aspecte este intr-o directie gresita. Ei resping cronologia si calculele doctrinare legate de ea.

    Una dintre doctrinele de baza a lui CTR, legata de cronologie, a fost doctrina despre anul 1914. Ea spunea ca anul 1914 va fi anul in care lumea rea si toate sistemele ei corupte se vor sfarsi, prin anarhie mondiala, si guvernarea efectiva asupra intregii omeniri va fi exercitata de Domnul Isus Christos, rege cu drepturi depline asupra afacerilor pamantului, din 1874.

    De unde a preluat pastorul Russell aceasta doctrina?

    Evident, din Adventism. Conceput pe o structura de interpretare a 2520 ani, initial, aceasta structura avea menirea sa sutina anul 1843 in harta profetica a lui William Miller. Ulterior, un adept al lui Miller si fruntas al miscarii Adventiste, pe nume Nelson H. Barbour, redactorul sef al revistei Vestitorul Dinimetii, va refolosi aceasta schema pentru a sustine anul 1914, ca sfarsit al lumii si inceput al noii lumi care va veni. Apoi, tanarul CT Russell are o intrevedere cu NH Barbour, care fiind invitat acasa la familia Russell ii convinge pe acestia de corectitudinea viziunilor sale cronologico-profetice. Impreuna cu tanarul pastor Russell vor scrie o carte numita “Trei Lumi” si vor incepe un turneu in bisericile Adventiste din miscarea lor.

    Pasii de reconstructie sunt acestia: Russell preia constructia ideologica de la Barbour, iar Barbour o imprumuta de la Miller, cu anumite ajustari.

    Cum a ajuns ea la William Miller?

    In sec. XII, călugărul cistercit Ioachim de Fiore lanseaza anumite interpretari. Apoi, diferiti autori creştini vor fixa date cu privire la revenirea lui Christos, şi toţi vor da greş (William Miller, Jonas Wendel, Nelson H. Barbour şi Charles T. Russell).

    William Miller, spre exemplu, sustinea ca cele 2300 de seri si dimineti din Daniel 8:14 trebuie interpretati in sensul de o zi insemnand un an, desigur o concluzie gresita, care o sa-l coste reputatia. Dar nu el a fost primul, care a sustinut asta. Ipoteza că cele 2300 de seri şi dimineţi se termină la 1843, a fost mediatizată de către John Aquila Brown în paginile unui periodic lunar londonez, în The Christian Observer (Observatorul Creştin), si prima dată a apărut pe la 1810. Acest periodic avea o filială în SUA şi probabil prin această subfilială a apărut ideea şi în SUA, de unde a fost preluată şi propagată de către William Miller, un fermier baptist, autodidact in cele istorice si biblice. Prin actul sau de interpretare si sustinut zelos de prieteii sai, va lansa asazisa miscare Adventista.

    Pe lângă această ipoteză, care nu s-a împlinit de altfel, acest Brown mai susţinea o ipoteză, mediatizată cu începere de la 1823, conform căreia, pe baza capitolului 4 din cartea profetului Daniel, se presupunea existenţa a “şapte timpuri” însumând 2520 de ani, care încep la 604 î.e.n. şi se termină la 1917, când după părerea lui “glorioasa Împărăţie a lui Israel se va desăvârşi”. Interesant ca şi Miller şi adepţii lui susţineau ipoteza celor şapte timpuri, a 2520 de ani, dar ei o puneau între anii 677 – 1843.

    După “mica decepţie” de la 1843 şi “marea deceptie” de la 1844, mişcarea millerită s-a fragmentat în multe orientări. Una dintre ele, condusă de Jonas Wendel, George Storrs si mai apoi de Nelson H. Barbour a pus data revenirii lui Christos pe data de 1874 şi a calculat că cele “şapte timpuri” a câte 2520 de ani se vor termina la 1914. În această mişcare a fost cooptat şi tânărul Charles Taze Russell, care a acceptat aceste ipoteze. Ce aştepta tânărul Charles de la 1914? Sfârşitul lumii – prin anarhie şi instaurarea efectivă a Împărăţiei lui D-zeu pe pâmânt. Dar, nu s-a întâmplat asa.

    După prăbuşirea aşteptărilor lor legate de 1914, şi moartea pastorului Russell, colaboratorii lui, au fost nevoiţi să dea alte sensuri aşteptărilor lor faţă de 1914. Unii au ramas la cronologia si datele lui Russell, dand niste explicatii scurte si vagi prin niste note de subsol. Altii au modificat cronologia si datele, dar au pastrat sablonul de interpretare cu cei 2520 de ani, fixand o alta data de incepere si de terminare a lor, care a dat o noua data de incheiere a lumii undeva pe 1934. Evident ca nu s-a implinit nici aceasta interpretare. Deci sablonul Adventist al celor 2520 de ani era gresit si ar fi trebuit renuntat, pe baza avertizarii din Deuteronom 18:18-22, Fapte 1:6,7 si 1Tessaloniceni 5:1-3. Dar nu asa au inteles sa faca noii lideri ce au venit la conducerea Societatii Turnul De Veghere. În primul rând au abandonat ipoteza cu venirea lui Christos din 1874 şi au “transferat” evenimentul pe data de 1914. De reţinut că cronologia susţinuta de CT Russell avea o diferenţă de 120 de ani faţă de cronologia corectata de sustinatorii sai care au fixat anul 1934 ca final al lumii. La fel va face si JF Rutherford, preşedintele care l-a succedat pe Russell la conducerea WTBTS, revizuind drastic cronologia pastorului Russell. El a făcut o recolerare de 100 de ani, totuşi mai rămâneau 20 de ani şi aceşti ani erau vitali, pentru a se putea susţine în continuare ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, care chipurile se termina la 1914. JFR nu a renuntat la ei. Dar oare examinarea lui este corecta? Daca raspunsul este da, atunci cei 6000 de ani ai istoriei omenirii se termina in anul 1975, dar daca si el a facut greseli? Unii sustin ca cei 6000 de ani se termina abia in 2043 si asta ar face sa cada toate datele sustinute de JF Rutherford.

    C. Consecintele (roadele) interpretarii Bibliei in spiritul ideilor de interpretare Adventiste

    Adventistii sustin ca esecul lor in legatura cu anul 1844 este doar partial. Calculul este bun (afirma ei), insa asteptarea lor a fost gresita, pentru ca nu au inteles corect ce urma sa se intample in 1844 si anume curatirea sanctuarului ceresc (afirma ei). Vi se pare biblica aceasta scuza? V-ati putea baza credinta ferma pe o astfel de scuza? Milioane de credinciosi Adventisti se bazeaza, acceptand scuza!

    Dar daca voi nu ati accepta o astfel de scuza, sa stiti ca la fel au facut si fratii lideri ai miscarii noastre. Cand nu s-au implinit asteptarile legate de 1874 si 1878, pastorul Russell a afirmat ca calculele sunt bune, adaugand scuza ca ei nu au inteles exact ce urma sa se intample in realitate. De exemplu, in 1874 ei asteptau venirea vizibila a Domnului Isus iar cand nu a venit au spus ca a venit, dar invibil. Vi se pare biblica aceasta scuza? V-ati putea baza credinta ferma pe o astfel de scuza? Mii de credinciosi Studentii Bibliei din toata lumea (care inca mai sustin volumele pastorului Russell) se bazeaza, acceptand scuza!

    Dar daca voi nu ati accepta o astfel de scuza, sa stiti ca la fel a facut si presedintele Martorilor, JF Rutherford. Cand nu s-au implinit asteptarile legate de 1914 (sfarsitul sistemelor politice) si 1918 (sfarsitul sistemelor ecclesiastice) au sustinut in continuare calculele, dar s-au scuzat ca nu au inteles de fapt ce urma sa se intample. Asa ca au mutat parousia de pe 1874 pe 1914 si venirea Domnului la Templu de pe 1878 pe 1918. Vi se pare biblica aceasta scuza? V-ati putea baza credinta ferma pe o astfel de scuza? Milioane de credinciosi Martori se bazeaza, acceptand scuza! Dar oare fac ei bine? Procedeaza ei cu intelepcine si pricepere (care sunt un izvor de mantuire, conform cu Biblia)?

    A crede ceva este cel mai usor lucru si se numeste credulitate (credinta superficiala). A crede ca sunt dovezi biblice si istorice ca “parousia” adica “prezenta” in slava a Fiului lui Dumnezeu a inceput la 1914, e cel mai usor lucru. Dar oare este si demonstrabil conform cu ce spune Biblia despre ce se va intampla INAINTE de prezanta Domnului Isus (Matei 24:21-34)? Cum s-ar fi sfarsit “timpurile neamurilor” descrise in Luca 21:24, cand ele fac tot ce doresc? De ce apostolii si primii ucenici nu au anuntat trecerea a sapte timpuri care vor da anul 1914? De ce tocmai Second Adventistilor trebuia sa li se descopere acest procedeu de a citi Biblia si a o interpreta “in mic si mare” cu privire la Daniel 4:23? Oare a fost o descopereire de la duhul lui Dumnezeu sau o auto-inselare a lor prin duhul lui Satan, care i-a inspirat sa sustina ca dupa parerea lor cele “sapte timpuri” descrise in Daniel 4:23 au o implinire dubla?

    Dovezile istorice nu arata asa ceva, deoarece timpurile acordate natiunilor de a calca in picioare Ierusalimul, nu s-au sfrasit la 1914, indiferent cum interpretam, fie simbolic (ca ar fi un grup de credinciosi) fie literal cuvantul “Ierusalim” din Luca 21:24. Iar dovezile Biblice sunt foarte clar contrare teoriei cu cele “şapte timpuri” care ar fi început în 607 şi s-ar fi sfârşit in 1914, deoarece acele timpuri s-au implinit peste Nebucadnetar, conform cu Daniel 4:24-34. Liderii de la “Martorii Lui Iehova” mai afirma ca sfintii apostoli si tovarasii lor care au trait in epopeea istoriei crestine, au inviat in anul 1918. Insa nimic nu confirmă, deoarece trupurile fratilor unsi ar trebui sa se transforme in trupuri de slava si nu sa fie puse sa putrezeasca in mormant. Asa ca prima inviere nu a inceput inca. Nimic nu confirma că Christos este prezent in slava din 1914, nimic nu confirma că timpurile acordate neamurilor sa calce Ierusalimul in picioare s-ar fi sfarsit la acea data si nimic nu confirma ca prima înviere a început în 1918, ci aceste MARI EVENIMENTE ţin încă de domeniul viitorului si nimeni nu stie cand vor incepe, conform cu Fapte 1:7 “nu este treaba voastra”, evident nici a noastra sa stim ceea ce nu doreste Tatal nostru ceresc sa ne descopere, ci le pastreaza sub autoritatea sa.

    Daca nici istoria si nici Biblia nu arata ceea ceea ce Martorii Lui Iehova sa straduiesc sa arate, inseamna ca ei sunt in mare pericol, sunt auto-inselati, amagiti demult, de acei frati ai lor neatenti care au iesit de la Adventisti si au adus aceasta invatatura falsa a celor “sapte timpuri” (2520 ani) cu ei.

    D. Este nevoie de revizuire sau chiar indepartarea terminologiilor si sabloanelor de interpretare Adventiste?

    După cum am arătat la punctul B, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui, Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.

    Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843. Apoi pe la 1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfărşeau în 1914.

    Pastorul Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

    Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz, mentorul din spatele fratelui Rutherford, în cartea “Adevărul vă va face liberi”, mută anul începerii celor “şapte timpuri” de la 606 la 607, scoţând anul 0.

    Dar, să observam inca odata si sa retinem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, cu privire la oamenii care dau gres in previziunile lor:

    “Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.” Deuteronomul 18:22

    Deci, să comparăm spusele “canalului de comunicare” în lumina a ce se spune despre autentificarea “oamenilor lui Dumnezeu” la Deuteronom 18:22

    Sa citim cu atentie aceasta mica statistica a predictiilor:

    1798 – Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.

    1799 – Era considerat începutul “ultimelor zile”. Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghere Januarie – Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914.

    1829 – Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord’s Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Invăţătura despre aceasta data a fost abandonată în 1930.

    1844 – După Miller era considerat anul “sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de “probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

    1846 – Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci Adventistul George Storrs şi alţi Adventisti care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel “sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început “alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca “spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

    1873 – Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, “ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life Everlasting (Viaţă veşnică).

    1874 – Era considerata data de la care începe prezenţa vizibila a Domnului Isus, mai apoi (dupa neimplinire) schimbata in prezenta invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.

    1875 – Era considerat anul în care se sfârşeşte “marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

    1878 – Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.

    Si acestea sunt doar cateva, din seria lunga de preziceri neimplinite.

    Daca eu as fi facut asemenea greseli cum m-ati privi? Cu mare banuiala, nu-i asa? Nu asa ar trebui privit si fratele vostru, pastorul (ex – Adventist) Russell?

    Notă:

    Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al pastorului Russell şi ulterior al presedintelui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată fixata din 1878 aştepta şi el rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?) de pe podul din Brooklyn? Raspunsul lui: “Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea oră dormeam.” Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour, redactorul şef al lui Russell, de la periodicul “Herald Of The Morning” (Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui Christos şi răpirea lor la cer. La 1874, a mai trecut prin o mare dezamagire, cand grupa lui şi grupa lui Jonas Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi “Second Sdventist’s” (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare, cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry (Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii). Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci, înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din 1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că cronologia este corectă şi venise cu “ideea salvatoare” că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 fratele Russell, un tânăr negustor, ordinat mai apoi ca pastor Adventist la 23 ani, citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour şi a rămas profund impresionat. El l-a finanţat pe Barbour, până ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul de răscumpărare:

    http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm

    După cum se arată în Herald, conflictul ar fi fost la origini din ideea lui B.W. Keith. Pastorul Russell împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi lansează un nou periodic, la 1879, având numele: Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul De Veghere Al Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel – Barbour, doar Keith va rezista alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica Străinilor), de orientare universalistă, şi se va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum, pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui Christos. Era o greseala a crede asa ceva, la toate partile implicate in conflict.

    Putem avea incredere in ce credeau fratii Russell, Rutherford si colaboratorii lor despre ei insisi, ca despre un canal special de comunicare cu Dumnezeu? Ei se considerau profeţi, mesageri speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p. 323) Russell era considerat al şaptelea “înger”, sol, mesager, “trimis special”, adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford, Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere 1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea scrisă de Szallai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 – 289.

    Confirma faptele?

    De fapt ce a comunicat Iehova Dumnezeu? Si cum? Nu este nici o sursa clara in publicatii ca le-ar fi aparut ingeri sau ca au auzit vre o voce.

    Daca eu as fi facut aceste greseli si m-as autodeclara “canal de legatura cu Iehova Dumnezeu”, fara sa fi fost in contact cu vreun inger si fara sa fi auzit vreo voce, m-ati crede? Nu cred.

    Atunci cum poate fi pastorul Russell sau presedintele Rutherford sau Knorr, etc. canal de comunicare? “Prin inspiratie”, vor spune unii. Dar cum e cu aceasta inspiratie? Ce a spus pastorul Russell despre sursele sale de inspiratie? El a spus ca a invatat mult de la Adventisti si este recunoscator lor, apoi a mai afirmat ca el nu a venit cu NIMIC NOU, el doar a cules florile frumoase din diferitele gradini (denominatii, aka “biserici” pe romaneste) si le-a facut un buchet (sursa Taina Implinita). Deci sursa de inspiratie i-au fost pastorii adventisi si diferitele denominatii crestine (aka “biserici”). La fel a procedat cu inspiratia si presedintele Rutherford. S-a inspirat mult de la Russell, ziare, carti si alte surse omenesti. Haideti sa fim realisti. Inspiratia divina n-ar contine greseli, ori noi vedem asta si la pastorul Russell (1874, 1878, 1918, etc.) si la presedintele Rutherford, de ex. “vor invia profetii in 1925” (publicatia Milioane), “mai sunt cateva luni pana la Armaghedon” (cartea Copiii), “razboiul va fi castigat de Germania si aliatii ei” (cartea Adevarul va va face liberi).

    Ce este de facut, totusi? Nu putem arunca totul din pricina greselilor, fara sa aplicam sfatul apostolului Pavel – “cercetati totul si pastrati ce este bun”, dar nici sa pastram totul de dragul pastrarii aparentelor inselatoare. Haideti sa formam un comitet fratesc de analiza, care sub rugaciune si post sa analizam studiind Biblia, ce este de facut?

    Invit cu dragoste toate gruparile de Martori Ai Lui Iehova la un dialog de analiza! Si vorba fratelui Roy D. Goodrich “Inapoi la Biblie!” Sa aruncam afara dintre invataturile noastre ultimele vestigii ale Marelui Babilon, daca tot zicem, ca noi am ieasit afara! Sa facem o ultima “curatenie generala”.

  2. John Takacs, sigur sinteza asta nu-i pentru Martori. Ei trăiesc într-o iluzorie lume paralelă în care credulitatea este considerată virtute! Frumoasă expunere! Sper ca cei ce sunt interesați de Martorii lui iehova să aibă prezența de spirit și să cerceteze bine în ce groapă fără fund vor intra dacă nu deschid bine ochii. Toate religiile sunt false, însă asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există!

  3. Culcati-va! Decât sa comentați mai bine stați pe afara la aer “curat” poate va potoliți cu comentariile voastre. Așa ca sssstttt! Mergeți pe burta ăștia care nu aveți nicio religie! Vedeți -va de traditiile voastre și nu-i mai blamați pe alți .

  4. Da. Interesati-va oameni buni despre martori. Sunt site-uri precum jwfacts.com sau jwsurveys.com.
    Sunt un cult periculos care distruge familii, controleaza viata de la imbracaminte pana la destindere, te separa de familie daca indraznesti sa ai alta parere. Interesati-va de ARC si abuzurile asupra minorilor, ei nu posteaza asta pe site-ul lor, doar lucruri bune ceea ce imi aduce aminte de regimul comunist. Nu sunt oamenii de vina sa stiti, martorii, ci cei de la conducere, cei 7 din corpul de guvernare care stiu de buna voie ce fac cu vietile oamenilor. Te rog draga frate botezat care citesti asta intereseaza-te si documenteaza-te caci nu sunt minciuni de apostat, sunt adevaruri.

Scrie un comentariu